…ea, care nu credea că lumea era o Vale a Plângerii, ci dimpotrivă, o glumă a lui Dumnezeu, drept care ar fi fost de-a dreptul stupid să o iei în serios, dacă nici El n-o făcea.
Pentru mine, Casa spiritelor este povestea Clarei, pentru că ea a răspândit magia în sânul familiei cu seninătatea, fragilitatea și încăpățânarea ei. Lumea în care se pierde, refugiul ei, pe care soțul său îl urăște deoarece îi este interzis, dar fără de care i-ar fi imposibil s-o recunoască și s-o adore, este nota colorată și distinctă care-i oferă un farmec aparte, irezistibil majorității oamenilor cu care intră în contact. Clara, clarvăzătoarea, a fost preferata mea și dispariția ei m-a întristat și mi-a răpit din plăcerea lecturii. Este saga familiei Trueba ce se întinde pe parcursul a trei generații și acoperă vreo nouăzeci de ani.
Cele patru personaje feminine, cu nume atât de emblematice: Nivea, Clara, Blanca și Alba trăiesc existențe bogate in evenimente, pasiuni și emoții. Femei puternice și pasionale, mame dedicate și soții determinate, își duc existența în umbra autoritarului și vulcanicului patriarh al familiei, Esteban Trueba, stăpânul pretențios și drept, moșierul violent și pasional, senatorul arogant și conservator, soțul veșnic îndrăgostit, tatăl sever, bunicul iubit, omul care și-a pus amprenta pe viața fiecărui membru. Trueba este uraganul ce își dezlănțuie zilnic mânia în mijlocul propriei familii. Are forța și nestotarnicia unui cutremur și nu poate fi înfrânt sau ostoit decât de privirea nevestei, femeia pe care a încercat toată viața s-o cucerească fără a reuși. Dar care de multe ori e atât de ruptă de realitate și total captivată de cealaltă existență a sa, încât îl confundă cu un negustor ambulant pe cel ce îi e soț de ani buni deja.
Nu mă așteptam să-mi placă atât de mult. Nu sunt la prima întâlnire cu Allende, dar e prima dată când nu sunt dezamăgită, din contră. Scriitura a oferit magnetism poveștii. O autobiografie ficțională, o împletitură pasională a vieții de zi cu zi, într-un ținut rupt de civilizație, unde munca e viață, unde unii se nasc și e suficient să viseze la ceva pentru a avea, iar alții, oricât ar munci, nu reușesc niciodată să-și depășească condiția impusă de barierele sociale.
Destinele membrilor familiei Trueba sunt marcate de cruzime și violență, presărate cu tragedii, cu mari cumpene și iubiri interzise. De la nimfa Rosa, până la rebela Alba, femeile Trueba au cunoscut și au trăit cu intensitate maximă iubirea pătimașă și dezamăgirile ei, făcând fiecare aceleași greșeli și reluându-le într-un ciclu neîntrerupt. Mergând pe firul istoric și punând pe tapet frământările politice și schimbările organizatorice, sunt rememorate fapte violente și sângeroase, abuzul autorităților și patimile cumplite îndurate de populația revoluționară, în urma loviturii de stat din ’73 care a eradicat socialismul, prospăt instalat, și a instaurat o dictatură militară extrem de dură.
