O ficțiune istorică inspirată dintr-o realitate crudă
Salama are doar optsprezece ani și trăiește un coșmar. Până de curând, viața ei în orășelul Homs din Siria, era perfectă. Avea doi părinți care o iubeau, un frate și o cumnată pe care o considera sora ei, avea o viață frumoasă. Era studentă la farmacologie și visa la un viitor strălucit.
Însă toate culorile viitorului ei s-au șters atunci când războiul a izbucnit în Siria. Bombele i-au răpit familia, casa, visurile și libertatea. Acum, Salama o mai are doar pe Layla, cumnata ei care este însărcinată. Iar asta este de ajuns pentru a lupta și pentru a încerca să ducă la bun sfârșit promisiunea făcută fratelui ei. Aceea de a fugi cu Layla și copilul ei din țară.
Însă acest plan este aproape imposibil, iar viața ei se complică și mai mult când cunoaște un tânăr protestatar pe care simte că îl cunoaște dintotdeauna. Acum, Kenan s-a adăugat la lista ei scurtă de oameni pentru care își face griji. Cum să mai plece din Siria când simte că se îndrăgostește? Ei bine, Salama avea să afle curând asta…Iar drama vieții ei nu se încheie aici.
Opinia mea despre una dintre cele mai triste cărți pe care le-am întâlnit
Văzusem câteva păreri pozitive despre această carte, dar nu atâtea cât să înțeleg despre ce este povestea. Și, cum nu obișnuiesc să citesc sinopsisul, am zis să îi dau o șansă și să văd cum va fi. Habar nu aveam că va fi exact genul acela de carte care mie îmi frânge inima de fiecare dată. Am o slăbiciune pentru ficțiunea istorică, pentru că indiferent de personajele ficționale, acestea sunt întotdeauna proiecția realității. Poveștile sunt de fiecarte dată reale și sfâșietoare.
Cât timp înfloresc lămâii mi s-a părut zguduitoare. A început simplu și nu mă așteptam la ceea ce avea să urmeze. Povestea ce o are ca protagonistă pe Salama te frânge. Îți frânge pur și simplu inima la gândul că totul este, de fapt, real. Ba mai mult, este mult mai impresionant când știi că autoarea este de origine siriană și că a scris această carte nemailocuind în țara ei.
M-a mișcat de fiecare dată iubirea personajelor pentru Siria, însă ce m-a durut cel mai mult a fost finalul și marele plot twist de la jumătatea cărții legat de mintea Salamei. Mi se pare cumplit că acest război există încă în ziua de azi și că tot ce am citit se petrece acolo, cu oameni care sunt exact ca noi, care se presupune că ne sunt egali. Este inadmisibil ca în anul 2023 să mai existe războaie, iar oameni nevinovați să dispară de parcă nici nu au existat vreodată.
Cât timp înfloresc lămâii, mai există speranță
Mi-am umplut telefonul de citate și m-am îndrăgostit de această carte. Am pierdut șirul dăților când am început să plâng și, așa cum a spus și Mihai Morar, am rămas cu o dorință uriașă în suflet. Aceea de a lăsa o lume mai bună în jurul nostru. Păcat că o recenzie nu va schimba nimic, păcat că această carte a ajuns la mii de oameni, dar nu poate schimba nimic.
Încă o dată sunt fermecată de lecturile din biblioteca lui Morar și iubesc această colecție! Vă recomand din suflet această carte și cred cu tărie că toată lumea ar trebui să citească această poveste. Dacă nu pentru a vedea ce se petrece într-un loc care pare uitat de lume, măcar pentru a avea parte de o lectură minunată! Așadar, vă doresc lecturi minunate tuturor, oricât de triste sunt acestea!