Era o zi mohorâtă de februarie. Bâjbâiam printre rafturile Bibliotecii Județene în căutarea unei comori, când, pe un raft, la secțiunea „literatură franceză” am zărit un titlu mai mult decât intrigant: Cea mai frumoasă carte din lume de Eric-Emmanuel Schmitt.
Cea mai frumoasă carte din lume este, de fapt, o colecție de 8 nuvele scrise într-o manieră absolut fabuloasă, tipică lui Eric-Emmanuel Schmitt. Toate povestirile se învârt în jurul aceleiași teme: iubirea! Aici vom găsi personaje care mai de care mai deosebite: vânzătoarea modestă, miliardara arogantă cu trecut misterios, soția dezamăgită, amanta sacrificată pentru binele familiei bărbatului iubit, de la deținuta politic, prințesa nonconformistă, etc.
Având în vedere varietatea personajelor, este ușor de dedus că în carte apar mai multe fațete ale iubirii. Însă, dacă privim puțin mai adânc vom realiza că nevoia de fericire este caracteristică tuturor.
Nuvelele sunt captivante, citindu-le uiți de scurgerea timpului! Eu una am citit toată cartea în doar câteva ore! Unele m-au înduioșat până la lacrimi, altele m-au uimit (și cred că toți vor fi surprinși când vor afla ce conține și cine a scris „cea mai frumoasă carte din lume”), iar altele m-au făcut să râd în hohote!
Una dintre nuvele, Oddette Toulemonde a fost ecranizată, scenariul și regia fiind semnate tot de Eric-Emmanuel Schmitt. Spre deosebire de alte ecranizări ce au la bază opere beletristice, în acest caz filmul a fost cel care a apărut primul, nuvelele ce intră în compoziția acestei cărți fiind scrise în pauzele de filmare – după cum însuși autorul mărturisește în postfața cărții care mai degrabă este un fel de jurnal de scriere.
Tot în postfață Eric-Emmanuel Schmitt mai dezvăluie că, scriind aceste povești pentru oamenii mari a redescoperit pasiunea pentru scris din adolescență!
Cea mai frumoasă carte din lume este o lectură plăcută pentru orice, o colecție de nuvele reunite sub un titlu bine-meritat! Este o carte care nu se uită și care va plăcea oricui!