Chira Chiralina ne spune povestea plină de tragedie și influențe erotice a tânărului Dragomir. Astfel aflăm cum mama și sora tânarului adolescent experimentează iubirea lipsită de prejudecăți într-un timp în care a fi diferit însemna a fi vinovat în ochii societății.
Astfel mentalitatea acelor timpuri privește cu indulgență violența casnică asupra femeilor dar nu are nici un fel de compasiune pentru orientările și libertățile sexuale ale celorlalți. Astfel avem de a face aici cu o nuvelă ce încalcă toate barierele moralității , ale acelor vremuri când a fost scrisă, îmbinând subiecte sensibile precum homosexualitatea și escapadelele amoroase ale celor doua femei din viața lui Dragomir, cu violența paternă dusă la extrem până ce avem de-a face cu bătăi atât de violente încât duc la desfigurare pe viată.
Povestea lui Stavru este o poveste de construcție a caracterului unei persoane în care ni se spune clar că fiecare din noi suntem suma experiențelor prin care trecem și fiecare din acestea ne modelează în ceea ce suntem azi.
Chiar dacă inițial Dragomir îmbrățișează frumosul și încearcă să experimenteze triumful iubirii pentru sora sa, în cele din urmă ajunge să fie transformat și alterat de lumea coruptă pe care ajunge să o experimenteze mai întâi din prisma tatălui, apoi din prisma celorlalte persoane cu care intră în contact. Astfel devine la rândul său o personă ce corupe și degradează fără nici un fel de regret.
Transformarea este clar evidențiată și prin faptul că dacă în tinerețe se numea Dragomir, odată cu pierderea inocenței și idealurilor sale se transformă în Stavru , ce este la rândul său o persoană josnică, ce umblă cu înșelăciuni, păcăleli și orientări sexuale dubioase.
Alte recenzii de la Panait Istrati:
