Sunt atât de multe cuvinte care pot descrie această carte încât orice omisiune ar fii esenţială!
Pare că citeşti Romance, Fantasy, Horror, Fiction şi History în acelaşi timp.
Cum vine asta? Este un amestec genial între realitatea politică a vremurilor şi modul în care ea e văzută de oamenii de rând.
Descrierile sunt aproape identice cu cele pe care le întâlnim în basme. Oamenii par să aibă aspecte şi puteri nepământeşti.
Multe imagini sunt descrise la cote astronomice încât este imposibil să crezi că sunt adevărate. Şi totuşi tinzi să le crezi. Iţi doreşti să o faci!
Guzel Iahina pare că foloseşte toate superlativele vocabularului, mai ales atunci când încearcă să explice ce simte Bach.
Kakob Ivanovici Bach duce o viaţă sub-mediocră şi nu este pregătit în niciun fel pentru radicala întorsătură care i se iveşte. Nu ştie, nu întelege şi nu poate nici să reacţioneze firesc şi nici să ia vreo decizie raţională.
Mintea, sufletul şi trupul îi sunt puse la mari încercări şi Bach, ca şi noi, se străduieşte să fie cea mai bună variantă posibilă a lui însuşi, în fiecare zi. Nu mereu îi reuşeşte, desigur.
Deşi este un om învăţat, pare să nu fii înţeles nimic din studiile sale despre viaţa adevarătă. Teoria cu practica, visarea cu realitatea, dorinţele cu faptele, focul interior cu îngheţarea trupului: totul se desfăşoară pe două tărâmuri care par să nu se întâlnească niciodată.
Cum vine asta? Ca şi cum: nimic nu te pregăteşte pentru crudul adevăr al vieţii reale.
Două tărâmuri. Două tărâmuri până când cartea scrisă ca un basm, începe să povestească basme adevărate.
Acum realitatea şi ficţiunea devin una şi aceeaşi. Basmele sunt scrise inspirate din realitate iar realitatea începe să se producă întocmai cum scrie în basme.
Cum vine asta? Este o măiestrie deosebită a scriitoarei, un talent aparte, nemaiîntâlnit.
Subtil îşi face apariţia şi descrierea dragostei părinteşti, pe care desigur Bach nu o întelege şi nu o poate explica.
Ca orice părinte îşi doreşte tot ce e mai bun pentru copilul său. Un viitor mai bun, o lume mai bună.
Dar el, nu doar că îşi doreşte ci chiar schimbă lumea în adevăratul sens: literalmente!
Făureste pur şi simplu una mai bună, una în care copilul său să aibă o viaţă cât mai fericită posibil.
Cum vine asta? Pur si simplu…
Oricât ne străduim să anticipăm ce urmează în poveste, surpriza de la sfârşitul capitolelor este fantastică. Ca şi cum un bâlbâit cronic se străduieşte din toate puterile să citească o pagină întreagă, cu multe întreruperi şi reluări iar ultimul rând, ultimele cuvinte, le citeşte dintr-o suflare, clar şi sintetizând esenţa întregului text.
Cum vine asta?
Citiţi!!!
Alte recenzii de la Guzel Iahina:
