Copiii Întunericului mi-a făcut cu ochiul iniţial datorită coperţii. O copertă în tonuri întunecate şi expresive ca aceasta nu avea cum să nu mă cucerească. Şi totuşi, după experienţele neplăcute pe care le-am avut o perioadă din cauza maniei mele cu coperţile, nu am achiziţionat volumul. Mai târziu însă, am descoperit măestria scrisului Laviniei Călina când am citit Zona Zero, şi am realizat că o copertă frumoasă poate ascunde o poveste şi mai frumoasă dacă acea carte poartă semnătura Lavinia Călina.
Aşa am descoperit şi vraja istoriei din seria Ultimul Avanpost. O vrajă ce nu putea decât să mă conducă şi spre seria Neamul Corbilor. E ca o reacţie în lanţ: ai frunzărit o carte scrisă de Lavinia Călina şi brusc simţi că nu poţi să trăieşti până nu le citeşti pe toate.
Copiii Întunericului este primul volum din seria Neamul Corbilor, o serie ce ne face cunoştinţă cu Nicol şi Roxana, două personalităţi total diferite ce destinul a ţinut cu tot dinadinsul să le aducă împreună. Nicol, frivolă, rebelă, genul dark, încearcă din răsputeri să rămână un om cât mai insignifiant. Nimeni nu-i poate afla adevărata natură, aşa că starea de defensivă şi un continuu atac sunt armele ce o pot ţine în siguranţă.
Zi că am avut un avort spontan şi m-ai însoţit la oraş. O să te creadă. Doar când spui numele meu pe uliţa satului se veştejesc pomii, găinile nu mai ouă, vacile nu mai dau lapte. Treci pe stradă, zici Nicol şi vezi imediat babele cum îşi fac cruce.
Roxana, fata de zece de la şcoală, naivă şi cu spiritul curat, îşi vede într-o fracţiune de secundă cum întreaga viaţa îi este schimbată şi face cunoştinţă cu partea ascunsă a lumii în care trăieşte.
-E numai vina mea! izbucni ea din nou în plâns. Ar fi fost mai bine dacă vorbeam cu cineva, dacă mă spovedeam, dacă îi spuneam preotului. Îmi făcea o rugăciune…
Atât camuflajul cât şi inocenţa sunt luate de vânt când un Corb încearcă să-i ia viaţa Roxanei, iar Nicol se vede în ipostaza de a-l ucide pentru a o apăra. Momentul adevărului devine unul palpabil, iar Roxana, ca luată de o tornadă brusc apărută, se vede nevoită a face faţă avalanşei de informaţii despre o lume ascunsă ochilor umani: lumea Corbilor.
La început au fost cinci fraţi uniţi. Mai apoi, o vrajă a mers prost şi cei cinci au fost dezbinaţi şi fiecare şi-a format propria familie. Aşa a luat naştere Neamul Lupilor, Neamul Roibilor, Neamul Cerbilor, Neamul Şoimilor şi Neamul Corbilor. Dar mai apoi setea de putere şi competiţia s-au născut şi războiul pentru putere a început. Războiul este încă în plină desfăşurare, când se va termina nu se ştie. Poate când toate neamurile vor fi şterse de pe pământ sau când Neamul Corbilor va decădea? Încă nu se ştie. Cert e că în plin război nimeresc şi Nicol cu Roxana. Ce legătură au cele două cu lumea ascunsă în afara faptului că au ucis pe cineva din Neamul Corbilor? Asta rămâne o enigmă dacă nu întorci foaia.
Şapte ani mai târziu, le găsim la fel de ascunse şi de insignifiante. Bine, la aproape optsprezece ani, erau singure şi fiecare îşi avea propria reputaţie. Acum, Nicol are un fiu care o face să se gândească tot mai mult la viitorul ce i-l poate asigura copilului ei, iar Roxana şi-a înămolit reputaţia de şcolăriţă de nota zece şi duce o viaţă searbădă şi sub limita omului obişnuit. Partea bună? Neamul Corbilor nu le-au descoperit şi nu le-au pedepsit încă pentru crima din trecut. Şi tot o parte bună este şi faptul că acea seară fatidică le-au unit şi le-au făcut mai apropiate decât nişte surori. De bine, de rău, se au una pe cealaltă, ca un Ying şi Yang menite să fie una scutul celeilalte şi viceversa. Dar liniştea le va fi în scurt timp spulberată şi cele două vor fi prinse într-o capcană plănuită de mult.
Copiii Întunericului este o poveste magică despre un destin ce va găsi întotdeauna calea de a-şi îndeplini voia, despre planuri iscusite minuţios dezvoltate, despre experimentarea sentimentului de muscă prinsă în plasa păianjenului şi despre imposibilitatea de a-ţi anticipa paşii în propria-ţi poveste. Lavinia Călina, prin seria Neamul Corbilor, aruncă pe masa cititorilor o noua poveste captivantă menită nu numai să te ţină cu sufletul la gură dar şi să te facă să-şi doreşti mai mult.
Timpul trece repede. Lumea se schimbă. Anii pe care îi petrecem clădindu-ne visele sunt ani irosiţi, clipe din viaţă pe care le pierdem construind într-o lume imaginară ceva ce nu o să avem niciodată şansa de a realiza în lumea reală.
Alte recenzii de la Lavinia Călina:
