Singurul lucru care ne rămâne de făcut în fața acestei ineluctabile înfrângeri pe care o numim viață este de a încerca s-o înțelegem. (pag.16)
Cortina (eseu în șapte părți ) de Milan Kundera (născ. 1aprilie 1929 la Brno, Cehoslovacia) este, așa cum anunță titlul, un text despre literatură; citind cartea, ne aflăm în fața unui povestitor – analist pe care mă văd ispitită să-l asemăn cu un profesor inteligent, erudit , carismatic (chiar în ciuda unor mici derapaje), care tălmăcește pentru noi unele dintre marile capodopere din literatura universală și chiar, ne atrage atenția asupra unora pe care nu le-am descoperit poate încă.
Scriitorul francez de origine cehă, stabilit în Franța din 1975 a scris poezie, nuvelă, eseu, fie în cehă, fie în limba franceză; a debutat ca romancier în anul 1967 cu Glumă. Cea mai cunoscută dintre cărțile sale, Insuportabilă ușurătate a ființei (1984) este, în mod curios, cea pe care autorul o apreciază drept cea mai proastă lucrare a sa.
Istoria literaturii cu personajele, cotiturile, parcursul – desigur, nu toate, și trecute prin filtrul scriitorului ceh – este, zic eu, cel puțin interesantă, pentru un pasionat de lectură, așa încât, o încercare de a citi despre ea, sub forma unei viziuni de ansamblu, este, deopotrivă utilă și plăcută.
Câteva nume sunt menționate mai des, între care : Rabelais, Cervantes, Joyce, Kafka, Dostoievski, Marquez, Flaubert, altele, mai puțin. Pe fiecare dintre ele, abordandu-le, scriitorul ne dă ocazia de a descoperi poate o nouă perspectivă, un alt unghi.
Pe alocuri, unele răni sunt nemilos presate, cum ar fi cea a ipocriziei de a admira mai puțin oameni de cultură contemporani, suspinând , în schimb, după cei care nu mai sunt de mult printre noi.
Punându-și întrebări, făcând analize, trăgând concluzii și filozofând, autorul ne trece prin frământări ca :
rațiunea de a fi a artei romanului – înțelegerea vieții;
momentul în care cunoaștem de fapt viața ( marile sau micile evenimente );
cum aspiră să fie recepționate personajele ( admirate, aprobate, acceptate ori înțelese )
locul și importantă istoriei în înțelegerea operei, personajelor, autorului
deschizatorii de drumuri în literatură, cu aferentul travaliu
Într-un alt punct, autorul se întreabă – și noi, o dată cu el – dacă nu cumva uzitarea unor mijloace complemenare, cum ar fi componenta de natură științifică (un Zola de exemplu ) , filozofică, intervențiile meditative nu “diluează” substanța romanului, pierzându-i din mesaj sau, și mai departe, dacă nu cumva stau mărturie a unei incapacități de a fi pe doar și deplin romancier.
De altfel, dacă ne trece prin mâini doar o singură carte a lui Milan Kundera, vom vedea imediat că este adeptul unei scriituri mai degrabă condensate, cu multiple și diverse uși de intepretare și teme pentru acasă, lăsate la îndemâna cititorului.
Destule de gândit și aflat, lecturând Cortina. Nu plecați însă la acest drum, fără concentrarea necesară unei cărți de forma eseului.
Citiți! Citiți Milan Kundera! Citiți Cortina!
NOTA : 8 / 10
Alte recenzii de la Milan Kundera:
