Am vrut tare mult să citesc Dash, Lily și Cartea Provocărilor, citind așa de multe review-uri pozitive pe Sfântul Google. Când am pus mâna pe ea, în sfârșit, am devorat-o dintr-o suflare, și nu neapărat că e genul de carte care te ține în priză, dar e o lectură super fresh și lejeră, perfectă pentru sfârșitul verii.
-Să pornim aşa, fără ţintă, şi să vedem ce se întâmplă, a zis Dash.
Lilly e o tânără de 16 ani în care toți ne regăsim, măcar un pic. Dintr-o micuță timidă și introvertită aceasta ajunge o fire deschisă, gata să cucerească lumea. Dash este întocmai opusul lui Lilly; fire extrovertită dintotdeauna, cititor înrăit, un vorbitor fluent al sarcasmului. Cei doi au în comun doar iubirea sinceră și pură pentru cărți.
E inutil să repet ce spune descrierea cărții, care oferă, zic eu, îndeajuns de multe aspecte ale acțiunii care nu e chiar complicată. Există un așa-zis caiet roșu, cu anumite provocări, pe care Lily în lasă pe raftul unei librării cu speranța că cineva îi va accepta provocările. Când Dash găsește acest caiet, fără să știe cine stă în spatele lui și totodată intrigat fiind, decide să accepte Provocările.
You think fairy tales are only for girls? Here’s a hint – ask yourself who wrote them. I assure you, it wasn’t just the women. It’s the great male fantasy – all it takes is one dance to know that she’s the one. All it takes is the sound of her song from the tower, or a look at her sleeping face. And right away you know – this is the girl in your head, sleeping or dancing or singing in front of you. Yes, girls want their princes, but boys want their princesses just as much. And they don’t want a very long courtships. They want to know immediately.
Dash, Lily și Cartea Provocărilor e un roman adorabil, o carte pe care o citești ușor și cu nerăbdare. Nu pot să zic că m-a cucerit, pentru că ar însemna să vă mint. Ideea principală a cărții e destul de inedită, dar nu a fost exploatată pe gustul meu. M-am regăsit în personalitățile celor doi adolescenți și mi-a plăcut povestea dintre ei. A fost pură și delicată, dar am simțit constant că lipsește ceva. Dash, Lily și Cartea Provocărilor nu e o carte pentru pasionații de detalii semnificative, întrucât este un roman simplu, cu un singur plan narativ.
Încă nu realizez dacă romanul are sau nu dinamism. Ironic e că Dash, Lily și Cartea Provocărilor reprezintă, în esență, o căutare constantă a Jurnalului Roșu, dar căutarea asta parcă se desfășoară în reluare.
Dash, Lily și Cartea Provocărilor e un roman pe care-l recomand tuturor celor care sunt la începutul călătoriei livrești. O carte care cucerește, mai presus de orice, prin inocența și simplitatea cu care a fost scrisă.
Lecturi senine 😀

Nu am citit-*o desi, sincer, numai de bine am auzit. Daca am ocazia nu o voi rata 🙂