Emil Cioran a fost un filozof și scriitor român care și-a petrecut cea mai mare parte din viață în Franța. Lucrările sale sunt cunoscute în întreaga lume, iar prima lui carte, apărută în 1934, se numește Pe culmile disperării.
”Despre Franța” este o carte subțire ca grosime, dar plină de lirismul specific lui Cioran. În acest volum, Cioran descrie Franța așa cum o vede el și descrie în detaliu tot ce simte față de această țară în care a rămas până la sfârșitul vieții sale.
Când ne gândim la Franța ne vin în minte peisajele frumoase ale Parisului și atmosfera plăcută din cafenelele lor elegante, dar în viziunea lui Cioran nu întâlnim nici măcar urme din imaginea specifică a Franței. El o analizează în raport cu alte popoare și ajunge la niște concluzii amare, poate realiste și care ne înfățișează această țară, atât de ideală în ochii noștri, într-o lumină crudă și greu de asimilat.
Germania, Anglia sau Rusia sunt țările inegalităților geniale. Lipsa lor de formă internă le determină evoluția prin culmi și goluri, prin excese și liniști. Numai Franța s-a desfășurat regulat de la naștere până la moarte. Este țara cea mai împlinită care a dat tot ce putea da, care n-a pierdut niciodată căruța, care a avut un Ev Mediu, o Renaștere, o Revoluție și un imperialism. Și o decadență.
De obicei când citesc nu îmi notez foarte multe citate, dar la această carte îmi venea să subliniez fiecare rând pentru că felul în care ideile și gândurile sunt exprimate, nu e doar elegant, dar e și foarte viu. Nu sunt cuvinte inutile, e o plăcere să citești. Nu e nevoie să fii de acord cu autorul pentru că numai plăcerea de a încerca să digeri conținutul îți aduce o mare satisfacție.
Păcatul și meritul Franței au fost sociabilitatea.
Singura mea problemă e că nu i-am oferit atenția și timpul necesar. Peste unele rânduri am trecut fără să surprind esența, am citit doar cu ochii. Și acest lucru mi-a stricat puțin părerea despre carte, nu o văd ca fiind perfectă, dar acest lucru poate fi în totalitate din vina mea, de aceea mi-am propus să o reiau peste câțiva ani. Eu vă recomand să o citiți cu răbdare.
O națiune este creatoare atâta vreme cât viața nu e singura valoare, ci valorile sunt criteriile ei. A crede în ficțiunea libertății și a muri pentru ea; a merge într-o expediție pentru glorie; a socoti prestigiul țării tale necesar omenirii; a te substitui acesteia prin crezurile tale, iată valorile.
Îmi vine să pun jumătate de carte la citate pentru că în puține cuvinte sunt surprinse idei puternice. Dacă vă place Franța sau Cioran, sau poate ambele, citiți-o!
Alte recenzii de la Emil Cioran :
