O carte marca Schmitt, care ascunde o poveste de viață:
Acțiunea ne poartă în Parisul anilor ’60, într-un cartier evreiesc liniștit, lângă o mică prăvălie vopsită în albastru, locul unde își duce zilele domnul Ibrahim.
Cel mai apropiat de bătrânul Ibrahim este Moise, un băiat de 11 ani, lipsit de afecțiunea mamei și crescut de un tată dur, distant. Mult timp, Moise l-a observat în tăcere pe bătrânul musulman, până când a prins curaj să îi vorbească. Din acel moment, între cei doi s-a legat o prietenie care nu s-a mai destrămat.
Domnul Ibrahim este un simplu negustor, care își petrece orele așezat pe un scăunel, urmărind cum oamenii și întâmplările vieții trec pe lângă mica sa băcănie. Ceea ce îl definește însă cel mai mult este zâmbetul său constant, o liniște senină pe care Moise nu o mai întâlnise până atunci. Cea mai prețioasă lecție pe care Ibrahim i-o oferă copilului este tocmai arta de a zâmbi. Cu Coranul său vechi mereu aproape, bătrânul găsește bucurie în lucrurile mărunte și trăiește cu o simplitate care spune mai mult decât orice este scris chiar și în Coran.
Pentru Moise, timpul petrecut alături de el este o adevărată binecuvântare, plină de povești și învățături. Totul se schimbă însă în ziua în care tatăl băiatului dispare fără explicații, iar Ibrahim ajunge să-l ia pe copil sub aripa sa. Domnul Ibrahim îl adoptă pe Moise, iar împreună pornesc într-o călătorie prin Europa, având ca destinație Cornul de Aur, loc simbolic, vegheat de legile sacre ale Coranului. Ajunși în inima Orientului, printre moschei și oameni simpli, Ibrahim își conduce tânărul ucenic mai departe pe drumul învățării, oferindu-i lecție după lecție.
Însă va fi Moise pregătit la finalul călătoriei de încercarea care îl va lovi? Este oare de ajuns să înveți pentru a putea face față pierderii și suferinței? În fond, el a fost mereu un orfan…
Părerea mea despre cartea lui Schmitt:
Nu știu cum poate o nuvelă atât de scurtă să nască atâta emoție și sensibilitate în sufletul unui cititor. Eric-Emmanuel Schmitt are un talent rar: acela de a transforma poveștile simple în experiențe profund marcante. Moise și domnul Ibrahim sunt personaje aparent modeste, dar extrem de captivante prin naturalețea lor.
Să reușești să impresionezi în doar 70 de pagini este o dovadă clară de măiestrie. Fiecare scriere a lui Schmitt este o lecție mascată într-o poveste, o ficțiune cu sensuri profunde. Întreaga nuvelă este construită cu o delicatețe aparte: simplă, emoționantă, fără a forța cititorul să simtă ceva anume.
Domnul Ibrahim și florile din Coran mi-a plăcut enorm tocmai pentru această simplitate. Nu este o operă monumentală și nici un roman uriaș, ci o carte mică ce mi-a adus liniște și un zâmbet sincer. Domnul Ibrahim m-a învățat că uneori poți atinge chiar și luna, dacă știi să zâmbești. Ceva atât de simplu, dar atât de pur și sincer!
Poate că nu este ușor de explicat în cuvinte, dar dacă vreți să mă înțelegeți, oferiți o șansă acestei cărți. Intrați pe Libris și puneți mâna pe cărțile lui Schmitt pentru că nu veți regreta!
Alte recenzii de la Eric Emmanuel-Schmitt:
