Milarepa și povestea despre iertare:
Poate numele lui Milarepa nu vă este străin: celebrul ascet tibetan, yoghinul legendar care a traversat secolele prin experiențe extreme, cunoscând toate fețele existenței. După sute de ani, spiritul lui Milarepa pătrunde în nopțile lui Simon, un parizian aparent obișnuit. Vis după vis, aceeași imagine îl bântuie, împingându-l pe Simon să caute un sens pentru aceste apariții inexplicabile care nu îi dau pace.
Nu trece mult și granița dintre realitatea zilnică și lumea viselor începe să se dizolve. Viața trăită și viața visată se amestecă, iar Simon se pierde într-un labirint al incertitudinii: ce este adevărat și ce nu? Adevărul, deși limpede, vine ca un șoc. O femeie enigmatică, întâlnită întâmplător într-o cafenea pariziană, îi oferă cheia misterului. Dar adevărul nu este întotdeauna ușor de acceptat. Era Simon pregătit să-l înfrunte?
Poate că într-o existență diferită lucrurile ar fi urmat un drum mai ușor. Întreaga poveste este impregnată de filosofia budismului tibetan: ideea iluminării prin durere și iubire, legea karmei, reîncarnarea și forța iertării ca eliberare supremă. Cine a fost cu adevărat Milarepa? Și ce rol joacă iertarea în această poveste?
Opinia mea despre Milarepa
Mi-am propus să parcurg toate scrierile lui Eric-Emmanuel Schmitt, iar „Milarepa” este cartea care mi-a stârnit cele mai multe semne de întrebare. Nu știam prea multe despre tibetanul renumit. Însă, în această poveste totul prinde un cu totul alt sens. Cine este, de fapt, Milarepa? Recunosc, a fost surprinzător pentru un nume atât de impunător. Totuși, curiozitatea a fost mai puternică, mai ales știind că Schmitt are darul de a transforma orice subiect într-o experiență memorabilă.
Aveam convingerea că un scriitor de un asemenea calibru poate da profunzime oricărui personaj. Și, de cele mai multe ori, o face impecabil. Așa că mărturisesc: am citit „Milarepa” și, mult timp după, nu am știut exact ce să simt. A fost o lectură neobișnuită, dar acest lucru nu este deloc ieșit din comun pentru Schmitt. Ciudățenia face parte din farmecul său. Și cred că asta face ca toate cărțile sale să fie atât de fascinante și de originale.
Este o poveste atipică, diferită, dar care, ca de obicei, ascunde un mesaj profund. Ai impresia că autorul este un mentor tăcut, care îți oferă lecții despre viață prin fiecare nuvelă. Svastika și Simon, apoi Milarepa, toți fiind când buni, când răi. Toți trăiesc într-o dualitate constantă. Iar la final, întrebarea care rămâne este aceasta: pot fi mântuite sufletele care greșesc repetat într-o singură viață?
„Milarepa” are o atmosferă aparte, ușor mistică, cu accente spirituale și o doză subtilă de ficțiune. Însă cel mai fascinant lucru este solemnitatea datorată în special figurii legendarului yoghin tibetan, deja cunoscut multora. Este o poveste delicată și dureroasă, dar totodată frumoasă. Exact genul de nuvelă care poartă amprenta lui Eric-Emmanuel Schmitt: specială, emoționantă și diferită.
Sper din tot sufletul să îi oferiți o șansă, așa că dacă v-am convins, dați o fugă pe Libris și căutați acolo cartea. Și nu numai pe aceasta, puneți mâna pe orice de la Schmitt, pentru că sigur nu veți regreta!
Alte recenzii de la Eric Emmanuel-Schmitt:
