Mika Toimi Waltari s-a născut în Helsinki și pentru o bună perioadă de timp după absolvire a lucrat ca jurnalist și critic literar pentru câteva publicații ale vremii, timp în care a și călătorit foarte mult profitând de ocupația pe care o avea. Pentru scrierea cărții Egipteanul, autorul a avut nevoie de mai bine de cinci ani, fiind dezavantajat și de situația dificilă datorată Celui de-al Doilea Război Mondial. Cartea a avut parte și de o ecranizare la Hollywood în anul 1954.
Egipteanul este o ficțiune istorică ambițioasă, publicată pentru prima dată în 1945 ce are ca temă Egiptul antic în perioada în care unul dintre cele mai mari imperii ale lumii se prăbușește. Ca localizare, acțiunea romanului este amplă dacă ținem cont că în acel moment descoperirile geografice erau inexistente, iar hărțile destul de reduse. Eroul și naratorul romanului este Sinuhe, care își povestește viața din copilărie până la bătrânețe, o viață care l-a purtat prin toate colțurile lumii cunoscute în acel moment, plecând din Teba și ajungând la Ierusalim, în Siria, în Creta și Turcia. Tema de bază a cărții este degradarea valorilor umane într-o lume în care materialul era baza ce asigura supraviețuirea.
Sinuhe a fost un copil abandonat într-un coș de răchită ce a plutit pe Nil până a fost găsit de mama lui adoptivă. Părinții adoptivi erau oameni de condiție medie, tatăl având pregătire de doctor, dar practicând pentru pătura de jos și neobținând mari avantaje financiare din meseria sa. Sinuhe nu află niciodată de unde se trage, deși la un moment dat are unele bănuieli periculoase pentru siguranța lui, în schimb are parte de dragoste și sprijin necondiționat din partea părinților adoptivi. Reușitele școlare și tradiția existentă în familie îl determină să ajungă doctor și datorită inteligenței și priceperii, dar și datorită mentorului său urcă câteva niveluri sociale până când devine medicul personal al faraonului. Acesta îl privește cu bunăvoință și prietenie, lucru care îi permite să devină un obișnuit al palatului și un atent observator al intrigilor de la curte, al alianțelor politice, al crimelor și căsătoriilor aranjate, al relațiilor clandestine sexuale. Este desemnat de faraon pentru a îndeplini un rol de spion la curțile vecine cu scopul de a oferi sfaturi și consiliere faraonului Akhenaton. Akhenaton și-a închinat viața și domnia pentru a-i sluji și a-l impune în Egipt pe zeul Aton, a fost primul faraon care a susținut o conducere monoteistă, dar din păcate a avut parte de multe conflicte interne și mult mai multe revolte externe. Călătoriile pe care Sinuhe le face din Egip în Siria, Babilon, Mitanni, Hattusa și Creta nu îl ajută prea mult pe faraon deoarece acesta nu este un spirit războinic, ci un visător, un idealist, ce trăiește într-o lume utopică ireală și care nu este capabil să vadă realitatea. Intențiile sale, deși sunt bune, nu aduc înțelegere și pace, ci moarte și revoltă. Lumea în care călătorește este brutală și crudă, este o lume nebună, în care doar cei puternici își găsesc locul, este o lume a celor bogați în care cei săraci sunt asupriți și se zbat să supraviețuiască.
Cartea are câte puțin din fiecare gen: acțiune, dragoste, trădare, aventură, evenimente istorice, strategii militare și politice, religie, educație, sistem social și medical. Autorul atinge multe subiecte interesante, vorbește despre practicarea agriculturii, despre forțele militare, despre comerț, despre construcții, despre credințe și ideologii, despre campanii militare, despre dominația egipteană asupra regiunilor din jur, despre sistemul complicat birocratic format din scribi, preoți, administratori, despre moștenirea culturală concepută de egipteni, despre practicile și riturile funerare, despre stratificarea socială și cum se reflectă aceasta atât în timpul vieții, cât și după moartea oamenilor și, bineînțeles, despre puterea absolută a faraonului.
Personajele sunt foarte atent și detaliat construite. Sinuhe ar putea să devină antipatic cititorului la un moment dat datorită comportamentului său contradictoriu care oscilează de la o extremă la alta. Este un idealist, dar este supus greșelii și sacrifică tot pentru a avea dragostea unei femei, devenind orb la adevărata față a acesteia și la trădarea care i se pregătește. Are trăsături diametral opuse: poate fi erou și laș în același timp, egoist și altruist, răzbunător și tolerant, iubitor și dezgustat. Deși este medicul faraonului și este asigurat material, continuă să îi vindece pe cei săraci și nevoiași gratuit. Dar în același timp, este capabil să comită o crimă profitând de statutul său de medic fără remușcări sau procese de conștiință. Este loial faraonului și chiar aderă la religia monoteistă a acestuia, dar în același timp este conștient că viziunea lui Akhenaton este o nebunie ce nu poate fi pusă în practică și care doar va destabiliza legea și ordinea în imperiu. Este foarte interesantă paralela pe care o face autorul între Sinuhe și sclavul său, Kaptah, pe care după mulți ani îl va elibera și îi va permite să-i administreze averea și afacerile. Moralitatea celor doi este la fel de discutabilă și egoismul este prezent la ambele personaje, dar în timp ce medicul are idealuri și valori morale pe care încearcă să le respecte, sclavul este preocupat doar de partea materială. Prietenia lor bazată pe comportamente contrarii este amuzantă și construită pe toleranță, loialitate și încredere, chiar dacă unul îl fură pe celălalt (și se dovedește un om de afaceri foarte priceput) și celălalt îl disprețuiește de multe ori pe primul pentru lipsa de moralitate, cu toate că își pierde de multe ori busola morală la rândul său.
Documentarea făcută de autor este impresionantă și cu ajutorul detaliilor complexe și vii, Egiptul prinde viață cu zgomot, mirosuri condimentate, opulență, arșiţă, străzi pline de agitație, cu violență grafică, cu strategii militare, cu bătălii sângeroase, exploatare sexuală și socială, intrigi politice, trădări meschine și alianțe secrete, cu cruzime și brutalitate, cu ierarhii sociale și cutume, cu religie și mituri. Este o ficțiune istorică captivantă ce expune o perioadă plină de conflicte politice și sociale, interne și externe generate de încercarea unui faraon de a adopta o religie monoteistă sfidând un sistem plin de zei, mai mari sau mai mici, dar fiecare cu adepții săi.
Alte recenzii de la Mika Waltari:
