Eroare, al doilea volum al seriei Regii timpului de Laura Nureldin, deși nu are aceeași doză de umor sesizată în primul volum, are același lipici ce te ține scai de pagini până ajungi la final.
Mora este la fel de dezinvoltă și de delicioasă cum am fost obișnuiți și ajungem să cunoștem și latura ei confuză atunci când pierde controlul asupra sentimentelor sale.
Aruncăm o privire mai amănunțită și în curtea lui Alex și vedem o pâlpâire de iubire la orizont. Se pare că geniul său își găsește un suflet pereche în Sondra, omul ce va reuși să-i salveze pielea de furia unei prietene care ”aterizează” într-un alt secol greșit.
Deci, să recapitulăm: sunt în Louisiana secolului XIX, am un mp3 player funcțional și s-ar zice că sunt indestructibilă. Ce mai urmează? Să-mi iasă fulgere din palmă?
Revenind la o oarecare logică a lucrurilor vă rezum următoarele:
Au trecut doi ani de la întâlnirea dintre Xerxes, regele Persiei și Mora. Doi ani decât Mora face călătorii zilnice între secolul ei și secolul prințului inimii sale. Doi ani de iubire. Și când se pomenea într-o rutină de neimaginat, Mora, în loc să ajungă la cina sa cu Xerxes, dintr-o eroare de sistem, ajunge în Louisiana anului 1857.
Am convingerea că asta e singura avuție pe care un om o poate păstra cu sine peste ani: cunoașterea. O căpătăm din cărți, din locurile pe care le cunoaștem… Toate aceste amintiri sunt cele care ne îmbogățesc.
Dramă totală în ambele părți. Mora își face mustrări de conștiință fiindcă își încalcă promisiunea de a nu mai întârzia la cină, Xerxes tună și fulgeră că i-a dispărut soția și nu are cum să plece în căutarea ei… în alt secol. Peste cei doi planează drama lui Alex care nu știe ce-i mai rău: o Mora pierdută, azvârlită cine știe în ce secol sau un rege persan furios că și-a pierdut soția în timp?
De zile întregi ajunsese în Louisiana, iar el tot nu avea habar cum s-o aducă înapoi.
Tot e bine că Xerxes nu are cum să vină aici și să-mi rupă oasele că i-am rătăcit nevasta.
Totul pare la nivelul insignifianței când începem să ne pierdem în paginile poveștii și descoperim drama familiei Thevaux din Louisiana. Pare că în sânul acestei familii, Mora nu numai că trebuie să facă lumină în propriile sentimente însă trebuie să descopere și legătura misterioasă dintre ea și unul dintre membrii dispăruți ai familiei.
E un caz clasic de ”fetele bune adoră băieții răi”? Atâta-s de proastă?
Eroare ne-a despărțit de tachinările dintre Mora și Xerxes, dar ne-a azvârlit într-un mister ce atinge ungherele ascunse ale inimii, ne face să ne punem la îndoială propriile sentimente și ne provoacă logica în a descoperi căile universului de a aranja lucrurile.
Uneori, visele sunt felul în care mintea noastră ne atrage atenția asupra unor fapte pe care altminteri nu le percepem ca fiind importante. Este modalitatea în care creierul noastru revarsă lumină pe chestiuni care ne scapă atunci când suntem treji.
Mi-a plăcut acest volum. În ciuda faptului că mi-a lipsit obișnuitul umor cu duiumul, am fost plăcut surprinsă de un Alex mult mai prezent și de a lui mică geniu, Sondra. Mora, de asemenea, a fost pusă în mare impas de propria inimă, ceea ce nu se întâmpla de obicei, cel puțin nu așa la un nivel complicat. Totuși, trebuie să admit că mi-a lipsit Xerxes, cu toate că prezența lui constantă ar fi dezechilibrat balanța lucrurilor.
Vă invit să pășiți într-o nouă poveste unde Mora reușește să se piardă printre secole și să descoperiți cine reușește să-i provoace confuzie, dar și consecințele primului său salt în timp. Sărăcuțul de Alex, va scăpa el basma curată după ce mașinăria sa genială reușește să o piardă pe Mora a lui Xerxes?
Alte recenzii de la Laura Nureldin:
Am citit primul volum si mi-a placut 🙂 . Ramane sa il descopar si pe acesta. Sper in curand 🙂