Fata dispărută a fost pentru mine ca un pumn dat în plină faţă.
Gillian Flynn scrie în maniera tipică unui călău. Ia cititorul şi-l bombardează psihologic cu toate armele de care dispune.
Nu aşa e, până la urmă, orice căsnicie? Doar un joc îndelungat de-a el-a-zis şi ea-a-zis?
O căsnicie precum un joc îndelungat. Aşa se defăşoară cei cinci ani de căsnicie ai lui Nick şi Amy. Cinci ani în care Amy se joacă de-a „femeia dezgheţată”, visul oricărui bărbat. Cinci ani în care Nick se preface a fi soţul iubitor, carismatic şi amuzant, soţul dorit de orice femeie. Cinci ani în care sunt cuplul perfect, invidiat de toată lumea.
Însă Amy este departe de a fi un ideal. Calculată, perfectă, mereu pe punctul de a nu lăsa nepedepsită nici cea mai mică greşeală, va pune la cale planul perfect.
Ştiu, acum sunt sigură, că e cazul să fiu mai atentă cu Nick. Nu-i aşa de domesticit ca altădată. Are ceva electric în el, a fost apăsat un întrerupător. Îmi place. Ar trebui să-mi iau precauţii.
Îmi mai trebuie încă o precauţie spectaculoasă.
Nick, departe de a fi bărbatul perfect, îşi va „lepăda pielea prefăcătoriei” ca pe un costum vechi şi va atrage mânia mult perfectei soţii.
Povestea lui Amy ar fi putut să se deruleze într-un milion de alte feluri, dar mă întâlnise pe mine şi ieşise rău. Era deci răspunderea mea s-o opresc.
S-o bag într-una dintre cutiile ei.
În ziua aniversării a cinci ani de căsnicie, Amy îi pregăteşte soţului o surpriză de neuitat. Dar în ziua aniversării a cinci ani de căsnicie, Amy dispare. Primul suspect: Nick.
Acesta este punctul în care toate teoriile conspiraţionale invadează imaginaţia citiorului. Pe de o parte este Amy cu circuitele ei mereu în alertă, mereu pregătită să-şi ocupe timpul cu cele mai ciudate îndeletniciri. Pe de altă parte este Nick cu ale sale imagini ale unei soţii pline de sânge, pe podeaua bucătăriei.
Pe de o parte este Amy cu ale sale pedepse şi joculeţe despre „cât de atent ai fost într-un an de căsnicie şi cât de multe ai reţinut despre iubita ta soţie”. Pe de altă parte este Nick ale cărui circuite sunt pe modul pasiv, iar la capitolul atenţie nu străluceşte pe măsura dorinţelor unei soţii „perfecte”.
Mi s-a spus că iubirea ar trebui să fie necondiţionată… Dacă ştiu că-s iubită orice ar fi, care-i provocarea? Ar trebui să-l iubesc pe Nick în ciuda lipsurilor sale. Şi Nick să mă iubească cu toate bizareriile mele. Dar e clar că niciunul dintre noi nu face aşa.
Gillian Flynn scrie un thriller despre obsesia de a fi pe placul tuturor, despre traumele copilăriei şi despre mania controlului. Pe de o parte avem un personaj ce întruchipează perfecţiunea, o perfecţiune iluzorie menită să ascundă obsesii şi imperfecţiuni. Pe de altă parte avem un personaj lipsit de căldura tatălui şi mult prea răsfăţat şi apărat de mamă.
Fata dispărută este un thriller despre dorinţa de a fi persoana perfectă a cuiva şi despre personalitatea cameleonică. Un thriller pe care cititorul îl va savura până la ultima pagină şi un thriller de care nu va fi pregătit să se despartă.
Unde şi cum a dispărut Amy? Ce rol joacă în tot acest mister Nick? Ce s-a ascuns în spatele faţadei de căsnicie perfectă a celor doi şi cum funcţionează o minte alertă când are la dispoziţie material suficient? Acestea sunt doar câteva întrebări ale căror răspunsuri vă invit să le descoperiţi în Fata dispărută de Gillian Flynn.
Alte recenzii de la Gillian Flynn:
