Obiecte ascuțite este al doilea roman semnat Gillian Flynn, după Fata dispărută pe care îl citesc şi trebuie să recunosc că-mi plac temele abordate de această autoare.
Însă între cele două de departe Obiecte ascuţite are cea mai traumatizantă temă şi cele mai grave consecinţe. Acum, dacă mi-ați cere să caracterizez acest volum printr-un singur cuvânt acela ar fi dureros.
Evenimentele descrise în acest roman nu sunt unele ușoare. Motivele ce au stat la baza acțiunilor au fost bizare și înfricoșătoare, din punctul meu de vedere. Am terminat volumul într-o continuă negare, creierului meu fiindu-i imposibil să accepte un astfel de deznodământ.
Gillian Flynn în Obiecte ascuțite o are în prim plan pe reportera Camille Preaker. Aceasta lucrează la Daily Post, un ziar nu tocmai popular, din Chicago şi este trimisă în orașul ei natal pentru un reportaj despre o fetiță ucisă în urmă cu nouă luni, și despre o alta dispărută, cazuri ce par a avea în comun un criminal în serie.
Întoarcerea în Wind Gab, după opt ani, nu este nici pe departe o experiență atât de ușoară cum ar putea să creadă cineva. Pentru Camille este ca și cum ai pune-o să mestece obiecte ascuțite și tot nu ar exprima pe deplin sentimentul de panică ce-l resimte.
Nu mă deranja ideea de a-i povesti lui Richard secretele din Wind Gap. Nu simţeam vreo afecţiune aparte pentru oraş. Aici murise sora mea, aici începusem să mă tai. Un oraş atât de sufocant şi de mic, încât zilnic te împiedicai de oameni pe care îi urai. Oameni care ştiau diverse lucruri despre tine. E genul de loc care te marchează.
În mediul ei natal, descoperim fața întunecată și bolnavă a Camillei. O găsim într-o casă rece și o familie neiubitoare. Descoperim o mamă care-și simte copilul drept un străin. Descoperim o mamă excesiv de protectoare și un tată vitreg molatec și dispărut într-o lume fantastică. În tot acest peisaj lugubru, un singur lucru atârnă deasupra tuturor: fantoma lui Marian.
Marian este sora vitregă a Camillei. O soră pe care a iubit-o nespus. O soră ce a murit în urmă cu douăzeci de ani. Ce i-a adus această moarte Camillei? O mamă ce a manifestat un dezinteres şi mai mare faţă de persoana fiicei mai mari, o plăcere acută în a-și scrijeli pe piele cuvinte și o lipsă gravă a unei ancore psihice. Întoarsă după opt ani, Camille trebuie să facă față, din nou, atitudinii reci a mamei sale ba chiar să suporte și isteriile surorii vitrege, Amma.
La doar treisprezece ani, pe Amma o putem cataloga ca suferind de dublă personalitate. În fața mamei, ea este un copil docil, capricios și iubitor. În societate, ea este blonda populară, răutăcioasă și rebelă, păpușa perfectă cu grupul de acolite perfect care poate transforma viața oricărui nedorit într-un calvar real.
Săpând după informații pentru marele ei reportaj, Camille va începe curând să pună cap la cap piese de puzzle ce-i va zdruncina din temelii viața și așa sărită de pe axa normalității. Vom descoperi personaje cu probleme psihice adevărate și cu o dorință acerbă de a ieși în evidență, dar și de a face rău. Vom oscila pe durata întregii povești spre un suspect sau altul. Vom fi exact pe felia de adevăr însă nu ne vom trezi niciodată din șocul unei realități crude.
Nu ne vom putea explica nici un minut cum un psihic uman se poate degrada într-un mod atât de brutal. Nu vom putea accepta nici un moment că astfel de oameni pot exista. În același timp gândul că o problemă medicală de o astfel de avengură poate fi complet reală ne va bântui mult timp după ce vom închide coperțile romanului.
Gillian Flynn sondează un psihic pe care nu vom reuși niciodată să-l cunoaștem cu adevărat. Unele acțiuni umane nu vor putea niciodată să fie pe deplin justificate, iar boli mintale grave pot fi ascunse cu ușurință în spatele unei fețe frumoase și zâmbitoare.
Pentru că înseamnă că s-a terminat ziua. Îmi place să tai zilele din calendar, au trecut 151 de zile şi nu s-a întâmplat nimic groaznic. 152 şi nu s-a terminat lumea. 153 şi am reuşit să nu distrug pe nimeni. 154 şi nu mă urăşte nimeni. Câteodată cred că nu o să mă simt în siguranţă decât atunci când o să-mi pot număra ultimele zile pe degetele de la o mână. Încă trei zile de trecut şi nu va mai trebui să îmi fac griji pentru viaţă.
Gillian Flynn ne creionează o poveste plină de obsesii, refulări emoţionale şi dorinţa acută de a te simţi iubit şi de a aparţine. Obiecte ascuţite este un thriller cu o bază reală ce nu-ţi va crea nici o secundă iluzia unui final cu happy-end.
Ce probleme medicale grave dezbate în acest volum Gillian Flynn şi cum se vor răsfrânge acestea peste locuitorii din liniştitul Wind Gab, asta vă las să descoperiţi de unii singuri urmărind-o pe Camille Preaker în Obiecte ascuţite.
Alte recenzii de la Gillian Flynn:
