Fecioarele beneficiază de interes și atenție datorită cărții anterioare a autorului, Pacienta tăcută, care s-a bucurat de un mare succes. Așteptările erau mari pentru această a doua carte, dar din punctul meu de vedere nu s-a ridicat la înălțimea lor.
Personajul central este o tipă trecută de prima tinerețe care în urmă cu un an și jumătate și-a pierdut soțul în timpul unei vacanțe pe o insulă grecească. Bărbatul a murit înecat, lăsând un gol în inima femeii pe care e imposibil să-l umple. Relația lor, din punctul ei de vedere, fusese ideală. Mariana, proaspăta văduvă, este psihoterapeută și face terapie cu un grup de pacienți cu probleme destul de serioase. În momentul în care nepoata sa, Zoe, o sună să o anunțe că prietena sa cea mai bună a dispărut, Mariana se simte obligată să-i fie aproape.
Cele două sunt studente la Cambridge, universitate unde a studiat și Mariana în urmă cu mulți ani și unde și-a cunoscut soțul. Revine la Cambridge pentru a-și susține emoțional nepoata, dar se vede obligată să intervină în anchetă în momentul în care o altă fată este găsită moartă.
Ce propune autorul? Două personaje feminine, care se luptă încă cu durerea și golul provocat de pierderea unei ființe dragi. Un grup obscur de studente, provenind din familii bune, fără griji financiare ce par a fi obsedate de ritualuri grecești mitologice. Un profesor de tragedie greacă care manipulează acest grup și pare a avea o influență negativă asupra fetelor, cu practici total inadecvate, dar care nu ridică semne de întrebare conducerii universității.
Bile albe
🧜♀️ – motivele și legendele mitologiei grecești împletite în poveste care mi-aș fi dorit să fie mai detaliate și mai bine aprofundate.
📜 – capitolele scurte și dinamice
🏘 – atmosfera din campusul universității
Bile negre
🔎 – „detectivii” din carte n-au avut niciun fel de fler. Ancheta lor e de fapt inexistentă și sunt întotdeauna mult în spatele desfășurării evenimentelor. Mariana are un comportament total dezechilibrat dacă ținem cont că este psiholog și o femeie educată, cu pretenții. Toate concluziile pe care le-a tras de-a lungul cărții au fost eronate.
👥- unele dialoguri sunt imature și copilărești, aproape jenante (Mariana și Fosca sunt cireașa de pe tort). Personajele în marea lor majoritate sunt imature și impulsive, naive și cu acțiuni inexplicabile. Fade și banale, slab conturate.
🦸♂️ – toți bărbații ăia tineri și bătrâni, care se aruncau pe Mariana și roiau ca fluturii pe lângă bec au creat senzația de pueril și cam tras de păr.
👀 – multe personaje care s-au perindat fără a avea niciun rol.
👻 – apariția lui Theo din cealaltă carte a autorului de care mă puteam lipsi.
🤔 – finalul a fost neelaborat. Pe repede înainte și cam neverosimil. Iar motivul invocat de criminal a fost prostesc.
Concluzie e că, fiind un thriller, nu te aștepți la o capodoperă, ci la o poveste antrenantă care să te țină captiv, din păcate este doar clișeică și plină de non-sensuri.
Alte recenzii de la Alex Michaelides:
