Unul dintre momentele regretabile ale anului 2022 este tentativa de asasinare a lui Salman Rushdie. Povestea e veche de peste 30 de ani. Romanul lui Rushdie, Versetele satanice, a stârnit numeroase controverse printre musulmani, a fost considerat blasfemiator de către fundamentaliștii islamici, a fost interzis în India, iar în Pakistan și nu numai acolo a generat revolte violente; mai mult de atât, după apariția acestuia, ayatollahul Khomeini, liderul suprem al Iranului din acea perioadă, a emis o fatwa prin care cerea tuturor musulmanilor cu credință să-l ucidă sau să ajute la uciderea lui Rushdie și a editorilor săi. Rushdie a avut nevoie de protecția poliției britanice. Sentința transnațională nu a fost niciodată ridicată în totalitate, nici măcar după moartea lui Khomeini. Bineînțeles că tentativa din 2022 este o urmare a acelei fatwa în ciuda faptului că, de când a fost emisă, au trecut mai bine de trei decenii.
Am terminat Furie scrisă de Rushdie și vă mărturisesc că m-a lăsat fără cuvinte. Mi-a plăcut foarte mult. Este o carte relativ nouă, care a surprins criticii și dovedește că inspirația lui Rushdie e departe de a fi secat. Are cea mai mare parte a acțiunii plasată în New York. Cealaltă parte se petrece pe o insulă fictivă din Pacificul de Sud, dar este un episod fugitiv. Este de altfel și prima mea întâlnire cu autorul și chiar sunt încântată. Am în plan și Rușinea (de fapt, mai am câteva pagini și o termin și pe aceasta) și Copiii din miez de noapte. Sper să ajung la ele în viitorul cât mai apropiat. Dar chiar și numai după aceste două cărți, Furie și Rușinea, în topul meu personal, Rushdie se clasează fără bătăi de cap între primii mari scriitori contemporani ai lumii pentru creativitate, erudiție, limbaj și putere de observație și introspecție.
New Yorkul Furiilor lui Rushdie este expus ca un adevărat iad, un spațiu decadent, lipsit de cultură, plin de mizerie și zgomot, superficialitate și vulgaritate, axat pe mitul celebrității, pe tehnologie și matematică, o metropolă infernală ce a repudiat poezia și lirismul în favoarea promiscuității și infracționalității. Iar personajul principal se consideră un sanyasi autoexilat în acest infern care se luptă să-și învingă Furiile personale dezlănțuite pentru a se putea întoarce la fiul său fără să-l pună în pericol.
Venit din Marea Britanie și obișnuit cu calmul, stăpânirea, reținerea și eticheta englezească, Malik Solanka, un istoric al ideilor pensionat și creator de păpuși de renume mondial, este îngrozit de lipsa de intimitate, de expansivitatea și familiaritatea americană. Este originar din Bombay și timp de mulți ani a trăit în Londra și a activat ca profesor academician, profesie pe care a abandonat-o pentru a se dedica unei pasiuni din copilărie: păpușile. A găsit, ajutându-se de această pasiune, o rețetă a succesului intrând în showbusiness și având parte de o audiență care a crescut fulminat și proporțional cu beneficiile materiale. Dar, ajuns la 55 de ani, Malik și-a abandonat soția și copilul în vârstă de patru ani la Londra fără niciun fel de explicație și s-a relocat în New York pentru o perioadă nedeterminată. Personajul nostru fuge, fuge de propria violență și lipsă de control. Se stabilește aici pentru că are nevoie de o perioadă în care să-și analizeze pornirile și să le gestioneze astfel încât să se poată întoarce la familia sa fără a mai simți că reprezintă un pericol pentru ei. Furia personajului este primară, nu-și poate explica ce se întâmplă și ce anume îl determină să acționeze atât de agresiv. Are pierderi de memorie care îi creează panică și îl aduc în pragul isteriei deoarece se suspectează a fi vinovat de câteva crime comise în oraș și rămase nerezolvate. Crede că în momentele de inconștiență, furia lui erupe și se revarsă făcând victime nevinovate, iar el este incapabil să-i pună capăt. Simte că a pierdut controlul. Într-o lume în care material nu-i lipsește nimic, Malik se simte gol și nerealizat, simte că a ratat ceea ce și-a propus, planurile lui au fost deturnate de propriile creații, iar acestea, tăiând legăturile cu creatorul lor, s-au lansat în lume pe propriile picioare având un succes nesperat, dar care nu poate fi apreciat de Malik deoarece vine în contradicție cu toate convingerile sale.
Realismul magic este foarte creativ, bine dozat și reușește să păstreze echilibrul perfect între pasiune și ură, între admirație și dezgust, între dorință și saturație, între faimă și decădere. Analiza fină a relațiilor pe care personajul principal le are cu cele trei Furii personale sunt probabil cea mai bună latură a poveștii: de la căsnicie la concubinaj la obsesie, pasiune, dragoste și chiar până la imoralitate. O carte plină de cugetări și pasiune, o sursă inepuizabilă de informații, o enciclopedie beletristică – un deliciu literar.
Alte recenzii de la Salman Rushdie:
