Recenzie “Ginny Moon. Din secretele unei fetiţe autiste” de Benjamin Ludwig

Autor: Benjamin Ludwig
An apariție : 2017
Editura: RAO
Nr. Pagini: 368
Recenzie de Diana Daniela Macovei
Publicată la April 1, 2018
Recenzie “Ginny Moon. Din secretele unei fetiţe autiste” de Benjamin Ludwig
5 (100%) 3 votes

Ginny Moon. Din secretele unei fetiţe autiste reprezintă pierdere în propriile gânduri, în propria minte, în propria viaţă. Încercăm din răsputeri să ne impunem graniţe, să construim stâlpi de susţinere, să ne marcăm trecerea. Eşuăm în tot acest timp fiindcă totul se schimbă şi nu-ţi permite să construieşti în timp ce şi locuieşti în propria construcţie.

Iniţial am zis că o să port noul costum de vrăjitoare, dar m-am răzgândit. Fiindcă nu vreau să mai fiu eu. Îmi doresc, în schimb, să pot fi invizibilă. Vreau să fiu o altă Ginny, sau Cealaltă Ginny (-Ginny), iar eu nu sunt destul de deşteaptă ca să-mi dau seama cum să mă duc să o iau de acolo.

Alături de Ginny Moon am trăit confuzie, neputinţă, vulnerabilitate şi teamă. Am încercat să rămân ancorată în propriul timp în vreme ce alunecam, odată cu grijile mele, în urmă cu cinci ani. Căutam soluţii şi înţelegere. Primeam erori şi confuzie. Încercam să ţin pasul, dar cu fiecare tentativă, lucrurile din jurul meu tindeau să prindă o şi mai mare viteză spre schimbare.

În mintea mea, simt nevoia să spun ce mi se întâmplă, imediat după ce se petrece acel lucru. Trebuie să-l repet în sinea mea, pentru că asta mă ajută să-l înţeleg. De aceea vorbesc cu mine însămi. E ca un fel de jurnal, doar că nu sunt atât de bună la scris.

Benjamin Ludwig ne poartă în povestea strigătelor pe dos, întoarse spre interior ce se lovesc de ziduri impenetrabile, neatingând urechile celor din jur. Ne provoacă să analizăm gesturi, să citim printre cuvinte, să vedem dincolo de acţiune şi mai apoi, să ne demonstrăm capabilitatea de a face faţă şi de a gestiona situaţia. Dar cum poţi înfăptui miracole când tu nu vrei să vezi, nu vrei să auzi şi uiţi să simţi!?

Uneori mă întreb dacă îmi plac atât de mult datele şi numerele, pentru că, atunci când sunt adâncită în gânduri mă ajută să-mi amintesc unde mă aflu cu adevărat. Ele sunt ca nişte mânere de care mă agăţ, care mă trag înapoi la realitate.

Ginny Moon este altfel, este specială, este omul din cutia de sticlă de unde sunetele nu răzbat în nici o direcţie. Dar la cei paisprezece ani a trăit mai mult şi a simţit cruzimea vieţii în moduri cum alţi oameni, mai puţin speciali, le-ar simţi pe rând, şi în decursul a trei vieţi. Dar, ea, Ginny, are aventurile întinse pe două vieţi, ar spune unii. Şi ar avea dreptate. O dată s-a aventurat în viaţa de până la nouă ani şi o dată a făcut puzzle, din restul primei vieţi, până la paisprezece ani.

Nu e nimic pentru mine de aceasă parte a adopţiei şi nici de cealaltă parte. Nu mai sunt Ginny LeBlanc şi nici nu ştiu cum să fiu Ginny Moon. Păpuşa mea Bebeluş nu mai are nevoie de mine. Nimeni de la Casa Albastră. Locul meu nu mai este nicăieri acum.

Probabil aşa se simte o fantomă.

Adoptată de nişte părinţi cu voinţă dar depăşiţi de situaţie, Ginny nu se luptă doar cu propria persoană afectată de autism, ci şi cu cei din jur care nu vor să-i înţeleagă trauma şi grija. Păpuşa ei Bebeluş necesită îngrijire. Şi nu păpuşa dăruită de părinţii adoptivi la paisprezece ani. Ci Păpuşa Bebeluş de la nouă ani. Rămasă într-o valiză, singură, fără ajutorul lui Ginny.

Ceea ce nu a fost în regulă cu mine ori de câte ori când am ajuns la spital este că eram blocată în partea greşită a ecuaţiei. În partea greşită a adopţiei. Am fost nevoită să mă scad pe mine însămi, pentru că nu eram acolo unde trebuia să fiu.

Maura şi Brian au încercat să fie părinţi adevăraţi pentru Ginny. Însă lipsa lor de experienţă şi situaţia specială a lui Ginny complică viaţa tuturor. Venirea pe lume a micuţei Wendy măreşte craterul dintre Ginny şi părinţii adoptivi. La asta adăugăm şi tentativele Gloriei de a-şi lua fiica înapoi, dar şi tentativele lui Ginny de a pleca la mama sa naturală.

Îți place cartea până acum? Vezi și lista cărților scrise de Benjamin Ludwig.

Dacă vrei să pleci dintr-o casă pentru totdeauna, e foarte simplu. Trebuie să faci ceva rău. Nici măcar nu trebuie să fie ceva intenţionat.

Un copil cu autism, o mamă drogată, ce vinde pisici şi nenumăraţi bărbaţi ce se perindă prin casă. Adăugăm la asta o Păpuşă Bebeluş neglijată, dar şi o razie a poliţiei ce te obligă la soluţii imediate. Rezultat final: cinci ani de incertitudine, de teamă, de neînţelegere. Familie adoptivă ce luptă pe de o parte cu dorinţa de a te păstra în familie, pe de altă parte de a-şi proteja familia.

Noul meu plan secret nu a funcţionat, dar, în general, asta e bine, fiindcă în Consecinţe lucrurile nu pot fi puse niciodată cap la cap aşa cum te aştepţi. În plus, din două lucruri greşite nu poţi face unul corect…

Ginny Moon. Din secretele unei fetiţe autiste, povestea incapabilităţii oamenilor de a vedea în profunzime, ne arată ce înseamnă să te pierzi în propria minte, să depinzi de momente fixe, să te pierzi în neprevăzut şi să nu-ţi mai găseşti drumul înapoi. Benjamin Ludwig ne arată ce înseamnă să lupţi, atât cu cei din jur cât şi cu tine. Ne învaţă că poţi răzbate cu o voinţă de fier, că poţi fi învingător indiferent de situaţie şi că fiecare trebuie să fie atent la nevoile celui din jur, anticipându-le dinainte de a-i dat omului şansa să-şi strige deznădejdea în lumea sa surdă.

Noi tindem să-i ascultăm pe cei care strigă cel mai tare, pe cei care cer atenţia noastră. Cu tot zgomotul acesta, este uşor să uităm că alţii nu sunt capabili să-şi dezvăluie nevoile.

Vă invit să păşiţi în drama de a nu fi înţeles, lipsit de ajutor într-o lume mare unde fiecare pare că este alături pentru a nu te auzi. O poveste unde tu singur îţi croieşti fiecare drum spre locul tău până ajungi într-o intersecţie care îţi dă iluzia inutilităţii tale în această lume şi în această viaţă. Eşti nevoit din nou să apuci frâiele destinului şi să te menţii pe poziţii. Un copil special, o dramă mai mare decât vârsta sa şi o lume ce nu vede şi nu aude.

Unu e mai puţin decât trei, astfel 1<3.

Nu se poate să-mi fie dor de Brian, de Maura şi de Micuţa Wendy la fel de mult ca de Păpuşa mea Bebeluş, deoarece ea are nevoie de mine mai mult decât au ei. În plus, nimeni nu o să-i lovească. Brian, Maura şi Micuţa Wendy nu au nevoie de mine. Deci, în realitate, unu este mai mare decât trei de data asta, deşi acest simplu calcul matematic nu e corect. Deoarece pentru mine a avea grijă de Păpuşa mea Bebeluş este mai important decât orice. Chiar şi decât matematica.

Un volum impresionant disponibil pe site-ul Editurii Rao.

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
BOOKNATION.RO ÎȚI FACE PLINUL DE CĂRȚI!
Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

Iubim comentariile tale :)