Nu știu dacă eu sunt singura care tinde să creadă că această autoare, J.K. Rowling, scrie din ce în ce mai bine. Cert este faptul că eu m-am îndrăgostit de stilul de scriere pe care îl folosește și, încet, încet, pot spune că m-am molipsit cu sindromul Harry Potter.
Nu exagerez, dacă asta vi se pare, ci, doar încerc să realizez cât de mult iubesc această serie. Chiar dacă la început am fost mai sceptică, în momentul de față, îmi doresc să descopăr cât mai repede continuarea poveștii.
În ceea ce privește cel de-al treilea volum al seriei, Harry Potter și prizonierul din Azkaban, tot ce pot să vă comunic este că m-a impresionat într-o manieră de neconceput. Există acolo acel ceva care mă atrage tot mai mult și, sincer, acest aspect mă determină să îmi doresc să dețin tot mai multe lucruri care tind să amintească de Harry Potter.
Această parte a seriei mi se pare, până acum, una dintre cele mai emoționante și premisa aceasta se va dovedi adevărată în momentul în care și voi veți lectura acest volum, asta dacă nu ați făcut-o deja.
Există o serie de emoții care ies la iveală prin lecturarea acestui volum. Dacă la început personajele erau animate de o oarecare bucurie și bună dispoziție, pot să precizez că în acest volum aspectul acesta se cam deteriorează, în sensul că meditația și o umbră a tristeții poposesc peste elevii școlii Hogwarts și chiar și peste profesori.
Prin intermediul acestui volum o să observăm că Harry află foarte multe despre părinții lui, chiar dacă nu într-un mod direct. Ca urmare, am avut momente când tristețea m-a animat și pe mine.
Trecutul iese la iveală, iar Harry nu poate să îl schimbe, însă poate să treacă peste el și să nu îl lase să îl influențeze.
Ceea ce accentuează starea aceasta de tristețe poate fi și atmosfera, respectiv anotimpul. Toamna nu doar că aduce cu ea un nou an școlar, dar aduce și ploaie, respectiv tristețe.
Lucrurile se mai schimbă, Harry… trebuie să ținem cont… dată fiind atmosfera de acum…
Am ajuns, de asemenea, să urăsc unele personaje, precum Snape, care mi se pare extrem de dificil și de exigent. Pe lângă acestea, însă, el se dovedește a fi nedrept cu Harry și cu Hermione pe care o consideră va fiind prea băgăreață. Așadar, cred că am ajuns la stadiul în care să urăsc un personaj din seria Harry Potter. Puteți voi să vă dați seama?
Acestea fiind spuse nu pot să zic că aspectul acesta mă influențează într-un mod negativ, ci mă determină să continui și să descopăr cât mai multe.
Să n-ai încredere în ceva care gândește singur dacă nu vezi unde-și ține creierul.
Harry Potter și prizonierul din Azkaban este mai mult decât o povestea, acest volum este o adevărată trăire, care se prezintă precum o furtună pentru cititori. Faptul că J.K. Rowling a ales să abordeze un subiect mai complicat și mai trist, nu poate decât să sensibilizeze, iar pe mine m-a convins. Sunt sigură de faptul că trebuie să citesc șu următoarele volume și mai sunt sigură și de altceva: că niciodată nu îmi va părea rău că am luat această decizie.
M-a atins, de asemenea, precum razele soarelui ating zăpada, și momentele acelea în care Harry și Dumbledore conversau și nu am putut rămâne imună la povestea despre tatăl și mama lui Harry. Nu am cum să nu apreciez eforturile și strădăniile lor de a-l menține pe Harry în viață.
Crezi că morții pe care i-am iubit ne părăsesc cu adevărat? Crezi că nu ne amintim de ai mai clar ca niciodată când suntem la ananghie? Tatăl tău trăiește în tine, Harry, și ți se arată cel mai limpede când ai nevoie de el.
Emoționant, nu? Pot spune că Harry Potter și prizonierul din Azkaban este mai mult decât atât, asta în cazul în care alegi să trăiești alături de personaje. Dacă te vei transpune în pielea lor, vei vedea că imaginația autoarei se reflectă prin toate colțurile, prin toate locurile, cu orice ocazie.
Cel mai important, când vine vorba de acest volum, este să fii pregătit din punct de vedere emoțional și să nu lași situațiile să te întristeze prea tare, deoarece în orice rău există și un bine.
Tu ești pregătit pentru a afla cum se încheie acest an la Hogwarts pentru Harry și pentru toți ceilalți? Ești curios să vezi dacă Malfoy se află în același conflict cu Harry? Ești gata să aflii ce sunt aceea dementori și de ce îl urmăresc pe Harry? Oare îi va putea învinge, chiar dacă nu este decât un adolescent?
Eu nu pot să nu precizez faptul că iubesc modul în care J.K. Rowling încheie fiecare carte. Înțelepciunea profesorilor se reflectă, de fiecare dată, spre finele fiecărui volum, iar atunci se trag și concluzii.
Din nou, J.K. Rowling m-a surprins într-un mod plăcut și, mai mult decât atât, m-a cucerit pentru totdeauna cu imaginația ei.
Eu zic să înceapă aventura!
Alte recenzii de la J.K. Rowling:
