Deși la început l-am abordat cu o oarecare reticență, poate pentru că nu prea mă simt atras de acest gen de literatură, totuși, odată cu fiecare pagină parcursă, m-am trezit prins în mrejele unei magnetizante povești.
Romanul ” Împăratul ghețurilor”, apărut la editura Crux Publishing, sub semnătura scriitoarei Ana-Maria Negrilă, care face dovadă unui nemărginite puteri imaginative, plămădește o lume aparte, cu o intrigă sufocantă, susținută de un ritm alert în care factorul imprevizibil joacă un rol primordial.
Născocind o mulțime de cuvinte și expresii, scriitoarea zugrăvește cu îndrăzneală cromolitografia unei lumi aparte care, în pofida titlului cărții nu ne prinde în menghina invernală, ba dimpotrivă, incandescența acțiunii împletește mitologia și realitatea, ambele adaptate veșmântului sci-fi, născând o puzderie de personaje și întâmplări, cu dese răsturnări de situații și un personaj principal foarte molipsitor, cu o irezistibilă putere de acaparare a cititorilor.
Apelând la ”povestea în poveste”, care ne-o dezvăluie pe Sich, personajul principal, atât inocentă și debusolată, cât și îndârjiotă și de nestăvilit, Ana-Maria Negrilă reușește să ne introducă într-un univers în care nu armele de distrugere în masă sunt cele care conduc totul, ci forța lăuntrică, un psihic înmiit, cu puteri devastatoare, care face și desface, mutilând și reînviind, zeificând și exonerând.
Lumea imaginată de autoare este împărțită pe categorii precum ospitalierii, pre-văzătorii, psihicii, reeducații, invocații și mulți alții, într-o epocă extrem de îndepărtată în care umanul este pe cale de dispariție, scriitoarea mizând, într-o oarecare măsură, pe surpinzătoarea simbioză om-mașină într-o încercare de împletire a senzorialului și automatizării care, adeseori, naște androginizări monstruoase.
Personaje precum Sich, Reh, Tod, Velmer, Zelei, Reteul sau Argent, sunt surpinzători și inoculanți, plini de vervă aparte, misterioși și alunecoși, uneori camelonici, alteori intempestivi, șerpuindu-și existențele într-o lume năucitoare, aflată la granița anarhiei, ba chiar a totalei anihilări.
Apelând la o arhitectură complexă a urbei în care personajele încearcă să supraviețuiască într-o lume extrem de nemiloasă, Ana-Maria Negrilă dansează cu dibăcie între paliativ și exuberant, clădind și reclădind mistere strangulatoare cu un ușor iz detectivist, într-un ritm când adagio, când crescendo, dând naștere acestui roman extraordinar, plin de virilitate, de forță constructivă care te prinde în mrejele ei
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Ana-Maria Negrilă:
