Mi-a amintit de Acest tărâm al blândeții, chiar dacă temele sunt foarte diferite. Probabil din cauza faptului că în centrul poveștii stau destinele unor copii greu încercați. Dar, una peste alta, ambele povești mi-au plăcut mult și transmit multă emoție.
În copilărie erau patru prieteni, prietenia a fost puternică și, la un moment dat, în urma relațiilor strânse dintre ei, dar și a ajungerii la pubertate, s-au format două cupluri, băieții rămânând frați de sânge, iar fetele – cele mai bune prietene, în continuare. Tragedia a lovit din senin și doi dintre ei au dispărut din peisaj, cuplurile s-au destrămat, dar nostalgia și regretul au rămas.
Walk și Star au rămas în orășelul în care s-au născut, Vincent și Martha au părăsit locul, niciunul de bunăvoie, fiecare plecând cu inima zdrobită. Dar nici celor rămași nu le-a fost mai ușor.
Dar după 30 de ani, unul dintre ei revine și, când tragedia lovește din nou, îl trage înapoi după el și pe celălalt. Trei prieteni regăsiți, trei suflete traumatizate, trei destine în bătaia vântului, trei vieți irosite, fiecare cu durerea și secretul lui. Și sperând încă după 30 de ani că vora putea îndrepta lucrurile, că de data asta se vor ridica la înățimea așteptărilor.
La 30 de ani după ce sora mai mică a lui Star a fost ucisă într-un accident de mașină de prietenul ei, Vincent, acesta este eliberat din închisoare și revine acasă. Acasă regăsește o Star distrusă psihic, dependentă de alcool și droguri, mamă iresponsabilă a doi copii chinuiți: Duchess și Robin. Duchess, de treisprezece ani, are misiunea de a-și crește fratele de cinci ani și de a-și supraveghea mama. Un copil crescând alt copil, o responsabilitate pe care și-a asumat-o singură și de care e hotărâtă să se achite cu succes. Un copil care și-a ridicat în dreptul inimii un zid după care doar Robin se poate strecura. Restul lumii rămâne afară. Duchess este o stâncă, copilul neexperimentat nu vede altă opțiune pentru a reuși să răzbată în lumea asta crudă. Se ia zilnic la trântă cu destinul și chiar dacă iese de multe ori tăvălită, știe că trebuie să fie puternică și nemiloasă pentru ca fratele ei să supraviețuiască. Abnegația și devotamentul ei sunt admirabile. Mi-a plăcut foarte mult ca personaj. A fost foarte atent construit. I-am înțeles comportamentul și, până la final, a dovedit că este un copil maturizat mult prea devreme, cu o judecată sănătoasă (crudă și violentă, e adevărat, dar împrejurările își spun cuvântul), empatic și responsabil, gata de sacrificiu oricând, care a pus pe primul loc binele celor dragi înaintea propriei persoane și care a încercat din răsputeri să rezolve situațiile chiar dacă era mult prea mică și necoaptă pentru ele. Nevoia ei de afecțiune și de stabilitate este evidentă mai ales în Montana (când își permite un moment de relaxare pentru care plătește scump), dar este profund influențată de teama de a nu fi din nou rănită și dezamăgită. Experiențele anterioare au transformat-o într-un copil rebel, greu de stăpânit, au determinat-o să se izoleze în carapacea ei, să-și însușească un comportament antisocial și bănuitor și să afișeze un teribilism periculos..
Mi-a plăcut Walk care, deși pare mult prea lent, timorat și nesigur la început, pe parcurs se ambiționează și se obligă să-și demonstreze lui însuși că e în stare să-și îndeplinească sarcinile profesionale și nu poartă degeaba uniforma. Pentru el, aflat între ciocan și nicovală, deciziile au fost foarte greu de luat și mai greu de asumat, dar s-a descurcat onorabil fără să-și trădeze nici jurământul profesional, nici prietenii.
Este un thriller psihologic, ce urmărește o dramă familială, complicată de nevoia unora de a-și băga nasul sau de obsesia lor cultivată, de iresponsabilitatea celor care ar fi trebuit să lupte și de lăcomia sau indiferența celorlalți.
Am urât personajul lui Star care, în ciuda încercării autorului de a-i da o față cât de cât umană și de a-i găsi justificări și scuze, din punctul meu de vedere, nu are niciuna. Comportamentul ei, deciziile luate și acțiunile ei sunt contradictorii, bulversante și lipsite de logică sau bun simț. M-am bucurat că cei doi copii n-au moștenit-o pe linie genetică. Și sunt convinsă că copiii au suferit mult mai mult din cauza prezenței ei în viața lor, decât din cauza absenței tatălui.
O poveste despre imprevizibilitatea vieții, despre vinovăție și regret, despre speranță și deziluzii, despre gesturi mici care declanșează adevărate furtuni, despre copii fără copilărie, despre nedreptatea și cruzimea destinului.
Alte recenzii de la Chris Whitaker:
