Recenzie Infernul lui Gabriel de Sylvain Reynard

Autor: Sylvain Reynard
An apariție : 2014
Editura: Trei
Nr. Pagini: 700
Acordă o notă cărții:
 
Aspecte Pozitive:

Ador faptul că este un roman lung, în care actiunea nu se grăbeşte, fiind totul scris într-un ritm potrivit. Este plină de sentimente ce te izbesc din plin la care plângi, râzi şi te enervezi pe tot parcursul ei.

Aspecte Negative:

Am urât pe tot parcursul cărţii caracterul lui Gabriel, el fiind mai mereu nervos, irascibil, ca mai apoi, când descoperă cine este Julia, să se schimbe radical, parcă devenind altă persoană.

Infernul lui Gabriel, roman scris la persoana a 3-a de către autorul anonim Sylvain Reynard, prezintă povestea tumultoasă de dragoste dintre Julia, o masterandă venită special pentru a studia despre operele lui Dante împreună cu profesorul mult prea exigent, arţăgos, dar incredibil de sexy, Gabriel O. Emerson.

Tânăra Julia, în vârstă de doar şaptisprezece ani, îl cunoaşte pe Gabriel într-unul dintre momentele urâte ale vieţii sale, ajungând să îi fie furată inima încă din prima clipă, cu prima sărutare, în livada cu meri a părinţilor prietenei sale, Rachel, ce era totodată şi sora lui Gabriel.

Sfioasă, îşi lasă degetele să-i alunece de-a lungul maxilarului lui, minunandu-se de senzaţia pe care i-o dădea obrazul lui nebărbierit.
Gabriel zâmbi şi închise ochii. Ea îşi plimbă degetele de-a lungul trăsăturilor lui o bună bucată de vreme, până când îi amorti braţul.
— Mulţumesc, spuse Gabriel, deschizând ochii.
Julia zâmbi şi-i strânse mâna, simţind că inima lui începe să bată mai repede.
— Te-ai sărutat până acum cu un băiat?
Ea se înroşi toată, clătinând din cap.
— Atunci mă bucur că sunt primul cu care o faci.

Ahh, acest capitol, acest citat, mi-a cucerit şi frânt, în acelaşi timp, inimioara mea fragilă…

Relaţia celor doi este ilegală, astfel Jusia si Gabriel riscă enorm de mult atunci când aleg să rămână împreună. Povestea lor de iubire este plină de întâlniri furtunoase cu trecutul, ambii având diverse cicatrici pe trup sau pe suflet, pe care încearcă să le acopere prin iubire, atingeri şi vorbe duioase, sperând că pot alunga astfel demonii trecutului.

Cele mai dureroase momente sunt atunci când adevărul, realitatea din spatele faptelor, se confruntă cu ceea ce credeai tu şi îţi dă peste cap tot ceea ce simţi, făcându-te să îţi pui întrebări, să te îndoieşti de tine sau de persoana de lângă tine.

Unul dintre puţinele, dacă nu chiar singurul aspect neplăcut al acestei cărţi este caracterul lui Gabriel. Este genul de bărbat dur, irascibil, nervos mereu,un măgar, aşa cum îl făcuse şi unul dintre elevii săi, şi anume Paul, caracter ce se schimbă instantaneu în faţa Juliei atunci când află cine este ea şi ce reprezintă pentru el, trecând în doar câteva momente de la furios la tandru sau invers. Acest aspect mă face să îl asemăn pe Gabriel cu faimosul Christian Grey, din seria Cincizeci de umbre, scrisă de E. L. James. Se poate observa, cu ochiul liber, cele câteva asemănări dintre cei doi masculi: ambii adoptaţi de câte o familie iubitoare, sechelele din trecut, caracterul asemănător, fostele iubite si problemele lor cu ele şi multe altele.

Îți place cartea până acum? Vezi și lista cărților scrise de Sylvain Reynard.

Ridică mâna ca să ţină uşa, pentru a-şi mai odihni piciorul drept care începuse deja să-l doară.
— Pentru că e adevărat ce a scris Paul: „Emerson e un măgar“. Dar măcar acum s-a prins şi el.
În clipa aceea ea îi zâmbi şi el se trezi zâmbindu-i la rândul lui, involuntar. Chiar era frumoasă atunci când zâmbea. Va trebui să facă în aşa fel încât s-o vadă zâmbind mai des, din motive pur estetice.

Îmi place enorm de mult faptul că, deşi se spune despre acest roman că este unul erotic, abordează lucrurile într-un fel romantic, aparte, iar scenele mai fierbinţi, ca să le spun aşa, le pot număra pe degetele de la o singură mână. Acest lucru face ca povestea să fie accesibilă pentru mai multe persoane, în cazul în care ar evita erotismul din cărţi.

Însă, cu bune cu rele, domnul Emerson ştie să ne dea gata cu vorbele sale de scriitor încât să fie iertat, destul de rapid aş spune eu, de noi toate fanele sale, dar si de Julia a sa:

Îi zâmbi şi fu răsplătit cu un zâmbet fermecător.
„Uită-te la ea. Chiar se deschide când i se arată bunătate. Exact că un trandafir care-şi deschide petalele.“

Acum, ca de final, pot spune doar că, cu bune, cu rele, romanul este unul foarte bun, de calitate şi pe care îl recomand oricui cu inima deschisă. Îi simţi emoţiile prin fiecare cuvânt, îl devorezi pur şi simplu şi, tocmai pentru că este atât de bine scris şi gândit, ajungi, ca la finalul lui, să simţi o durere sufletească pentru că eşti obligat să te despărţi de personajele pe care ai ajuns să le îndrăgeşti atât de mult.

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
BOOKNATION.RO ÎȚI FACE PLINUL DE CĂRȚI!
Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

Website Comments

Iubim comentariile tale :)