Descendenta nobilului neam al Cantacuzinilor, Oana Orlea a fost o scriitoare ce a publicat atât în română cât și în franceză. Recent, datorită colaboratorilor noștri de la editura Leda, am avut ocazia de a citi un volum de povestiri semnat de dumneaei: Întâlniri pe muchie de cuțit.
Acest volum este o colecție de patruzeci și șapte de relatări care mi-au amintit oarecum de Dragă viață de Alice Munro – deși, sincer vorbind poveștile Oanei Orlea m-au prins mai mult – parcă au mai multă viață, mai mult sentiment. „Patruzeci și șapte de scrieri, greu clasificabile, țesături tensionate, imaginând intersectări de fantastic, oniric și real, acel real întunecat trăit de autoare, din magma căruia pulsează surprinzător, parcă zbătându-se, viața, mereu primejduită, mereu pe muchie de cuțit” – iată cum descrie cartea Elena Bulai (cea care a tradus-o din limba franceză).
Întâlniri pe muchie de cuțit e o carte ce pulsează de trăiri în care vom recunoaște amprenta unui trecut dureros, angoase și gânduri ale unei femei pasionale!E o carte ce spune totul despre „prostia crasă, despre sufocare și dorința de a distruge toate zăgazurile” după cum observă Alain Fargeau. „Rareori răul insidios al totalitarismului în varianta sa românească va fi fost demascat cu atâta forță și originalitate” remarcă Sanda Stolojan însă, e vorba despre mult mai mult de atât – e despre momente care te marchează. E o carte pe care nu ai cum să o citești altfel decât cu sufletul la gură!
Ce mi-a plăcut cel mai mult la Întâlniri pe muchie de cuțit? Că e o carte care te pătrunde atât mental cât și spiritual! Se citește ușor, totuși! Scriitoarea a reușit să creeze niște povestiri excepționale prin care chiar reușește să-ți transmită stările sale (pe această cale țin să felicit și traducătoarea – fără talentul dumneaei acest lucru nu ar fi fost cu putință pentru cititorii români!).
Rezumând, nu trebuie să ratați nici voi aceste Întâlniri pe muchie de cuțit!
Alte recenzii de la Oana Orlea:
