Pasiunea, erotismul și idealizarea simțurilor imediate, de nestăvilit, capătă sub condeiul scriitorului nipon Junichiro Tanizaki proporții care devin expansive și hulpave, ba chiar ilogice și oarecum masochiste, odată cu fiecare rând al sinelii.
Romanul ”Jurnalul unui bătrân nebun” este un amalgam de explozii și implozii care își dezrobesc într-un ritm nebun instinctele prin intermediul gândurilor septuagenarului Utsugi Tokusuke care, simțindu-și extrem de aproape fâlfâirile ralului, aluncecă intempestiv între exuberanță și spaimă, decrepitudine și demnitate, rătăcindu-se cu nonșalanță în abisul labirintic al propriului neastâmpăr senzorial, dar mai ales în asupritorul chenar al planturoasei Satsuko, nora sa.
Minuțiozitatea descriptivismului senzorial cunoaște în persoana lui Tanizaki, un maestru desăvârșit car, prin încolăciri și despletiri de cliep nebune, reușind să scoată la iveală teribila încâlceală de sacru și profan din sufletul oricărui muritor de rând.
Chiar și descrierea durerii, atât fizice, cât și sufletești, are la acest scriitor o doză de sublim delir, de nebunesc ancestral și de ilogic cu iz de panaceu, amprentând lumea nespoveditelor simțiri sălbatice sub culori persuasive, pertinente și penetrante.
Jocul nejocului, gravat ca un strigăt cufundat în mătrăguna tăcerii, capătă la Tanizaki anumite valențe în care banalul și maiestuosul se izbesc de vitraliul unei existențe aparent simple.
O carte necesară!
Lectură plăcută!






