Recenzie La capătul Lumii şi în Țara aspră a Minunilor de Haruki Murakami

Autor: Haruki Murakami
An apariție : 2005
Editura: Polirom
Nr. Pagini: 472
Acordă o notă cărții:
 
Aspecte Pozitive:

Este o carte complexă, care pune cititorul pe gânduri și îl șine angrenat în acțiune prin crearea suspansului și misterului atât de specific lui Murakami.

Aspecte Negative:

Poate părea greoaie pentru că are acțiune pe două planuri. Lasă cititorul în suspans tocmai pentru că trece la alt plan. Unul dintre planuri nu are mare acțiune, e mai descriptiv.

la-capatul-lumii-si-in-tara-aspra-a-minunilor-de-haruki-murakami-2005-p57225-0

La capătul lumii și în țara aspră a minunilor de Haruki Murakami este o carte care mi-a plăcut foarte mult pentru că îmbină planul real cu cel fantastic în asemenea fel încât nu îți dai seama unde se termină realul și unde începe ficțiunea. Murakami a creat o lume nouă, o lume veridică, atât de asemănătoare lumii noastre și totuși atât de stranie și de misterioasă.

Această carte este cartea unei călătorii. O călătorie care începe lin cu un om se angajează la o firmă de IT. Acțiunea are lor in Japonia zilelor noastre, deși atmosfera de acolo, ce se întâmplă acolo e pur fantastic. La firmă nu găsește un mediu de lucru obișnuit pentru că va trebuie să treacă printr-o cascadă și un tunel să ajungă la biroul în care va lucra. Șeful său este un cercetător care s-a retras în acel colț de lume pentru a-și continua studiile și care va fi răpit de o grupare adversă care îi vrea munca. Totul este criptat într-un jurnal, nepoata bătrânului va fi tovarășa de drum a omului și amândoi vor trece prin clipe de groază ca să îl găsească. Murakami construiește suspansul și teama treptat. Cei doi vor ajunge să vorbească intimități, dar el o va refuza pe nepoata șefului său. Vor reuși cei doi să îl salveze pe cercetător din ghearele concurenților săi și ale unor creaturi mitice care sălășluiesc prin tunelele prin care vor fi nevoiți să umble?

Pe celălalt plan un bărbat se angajează la o bibliotecă într-un oraș în care umbra îi este tăiată de pe corp. Aici el va învăța să citească vise vechi fiindu-i zgâriat globul ocular. Nu va mai suporta lumina zilei și viața i se schimbă total în acest oraș misterios din care nimeni nu poate pleca și în care domnește o liniște care pare că ar ascunde un secret monstruos. Toți sunt resemnați cu noua lor viață și el este singurul care vrea să afle ce se întâmplă cu adevărat aici. Va afla că orașul se află la capătul lumii, iar umbra vrea să o ajute să fugă din prizonieratul paznicului orașului și el să fugă cu ea. Misiunea lui secretă de a afla misterele orașului ia amploare și va afla lucruri nebănuite, dar oare la final va mai pleca de aici? Unde să fugi când dincolo de marginile orașului nu e nimic? Când orașul se află la capătul lumii?

Dacă în primul plan acțiunea de salvare a bătrânului seamănă cu un proces de autocunoaștere, de sondare a adâncurilor propriei conștiințe, in cel de-al doilea ar fi o încercare de a scăpa dintr-o lume nebună, fără sens și scop. O lume în care oamenii nu gândesc, ci își acceptă pur și simplu soarta impusă de alții. Oare nu seamănă puțin  cu lumea actuală, unde o nepăsare crasă ne face să fim indiferenți la orice in jurul nostru?

Îmi place la cărțile lui Murakami faptul că scrie creând o atmosferă de liniște și pace. Parcă ar avea drept scop relaxarea cititorului și transportarea în altă lume. Creează lumi veridice si te face să iubești personajul principal identificându-te cu el și simțind în același timp că personajul principal e chiar autorul întâmplările fiind reale, din trecutul său.

Fiecare carte îți lasă un gust dulce-amărui, o idee la care să reflectezi, o dilemă care nu-ți dă pace, o poveste de spus mai departe. Te schimbă iremediabil și te face dependent de modul lui de a scrie. Fiecare carte are povestea ei, dar se leagă într-un plan superior cu celelalte păstrând aceleași idei sau chiar unele întâmplări comune.

Citate care au ceva de spus:

Îți place cartea până acum? Vezi și lista cărților scrise de Haruki Murakami.

“Oamenii care mănâncă puţin nu-mi inspiră încredere. Parcă ar avea mereu ceva de ascuns, nu crezi?”

“Gândeşte-te bine! E foarte important. Dacă poţi crede, indiferent despre ce e vorba, înseamnă că ai o părticică de suflet care lucrează în sensul ăsta. Înţelegi? Când spui că poţi crede, înseamnă că eşti capabilă să laşi loc dezamăgirilor. De la dezamăgiri se ajunge la trădare şi de acolo la disperare. Cam aşa ceva îţi oferă sufletul. Ai suflet?”

“De dragul îmbrăcămintei, ar fi bine să nu faci excese – nici la sport, nici la mâncare şi băutură.
I-am mulţumit pentru sfat şi nu am ieşit din magazin. Lumea asta e plină de tot felul de reguli şi mi-e dat să tot mai descopăr câte una.”

„Acum aveam dreptul să reclam tot ce pierdusem. Lucrurile pe care le-am pierdut nu erau irecuperabile. Am închis ochii și m-am lăsat pradă somnului.”

„Am rămas complet singur la periferia existenței mele. Nu mai am unde merge, dar nici unde mă întoarce. Aici e capătul lumii. Lumea se oprește aici. Și încremenești.”

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
BOOKNATION.RO ÎȚI FACE PLINUL DE CĂRȚI!
Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

Iubim comentariile tale :)