”Prado este un loc misterios, secret, mănăstiresc, unde specificul spaniol este pus sub pecetea sfințeniei, căpătând consistență, fortificându-se” RAMON GOYA, pictor
JAVIER SIERRA dovedește și în acest roman apetența pentru descifrarea misterelor istoriei și a enigmelor care se ascund în marile perioade evolutive. Împletind realitatea cu ficțiunea, adevărul istoric cu imaginația, Maestrul de la Prado , devine o carte document, ce te face să reconsideri viziunile asupra lumii artelor. O inițiere tainică prin istoria picturilor renascentiste și nu numai.
Intriga se țese treptat, într-un crescendo clădit pe descoperiri. Eroul principal este chiar Javier, fapt ce conferă un plus de autenticitate relatărilor.
Romanul debutează exact cu ceea ce va face obiectul întregii acțiuni și anume, vizita tânărului la Muzeul Prado, unde va fi abordat de către un misterior personaj Luis Fovel, care s-a dovedit a fi în cele din urmă un ilustru reprezentant la Rozicrucienilor. Acesta îl va iniția pe tânăr în tainele picturilor. O dată prins în mreaja acestor destăinuri, tânărul nu poate reununța nici chiar cu prețul amenințărilor.
Îmi inocula un nou mod de a privi trecutul nostru, ținând seama mai mult de credințele profunde ale protagoniștilor săi decât de documente sau bătălii, întotdeauna pasibile de manipulare și retușări.
Tablourile devin astfel ca niște entități vii, ființe care puteau să favorizeze accesul spre lumile spirituale.
Viziuni mistice, profeții, conspirații, erezii și chiar mesaje ce par să fi venit din lumea de dincolo, i-au inspirat pe maeștrii ca Rafael, Tițian, Bosch, Botticelli, Bruegel sau El Greco.
Apariția Maestrului de la Prado făcuse parte dintr-un ciclu de inițiere al cărui motto era ”maestrul apare când este elevul pregătit”.
O carte memorabilă sub aspectul viziunilor cu care rămâi la finalul lecturii.
