Autor, părinte și mai întâi de toate, om, Nicoleta Horduna deține toate atuurile de care are nevoie pentru a crea un conținut menit să te țină captiv în lumea minunata a labirintului părintesc.
Cartea „Mamă, tată, creșteți-mă în iubire! Întâmplări și tâlcuiri din labirintul preșcolarității” s-a născut din iubirea autoarei față de copii și din dorința de a da mai departe din experiența și învățăturile proprii. Copiii sunt cei care dau un sens vieții și ne ajută să ne cunoaștem și alte laturi încă nedescoperite. Astfel, cartea este rezultatul gândurilor și experiențelor sale, a dragostei infinite pentru copilul său și dorinței sale de a împărtăși cu alți părinți din propriile ei experiențe.
Ceea ce vrea autoarea să transmita prin această carte este multă emoție. Își dorește să influențeze în bine prin cuvintele ei și să încurajeze schimbările pozitive ale părinților în ceea ce privește creșterea și educarea copiilor lor. „Pentru mine, ca scriitor, este vitală trăirea și impresia lecturii care durează clipe îndelungate, mai ales acea trăire rămasă după finalizarea lecturării capitolului ori cărții, după ce toate celelalte se vor fi vremuit.”, afirmă autoarea.
Mesajul este transmis prin intermediul exemplelor concludente care se pliază perfect pe realitatea de care ne lovim ca părinți, la un moment dat.
Tâlcuiri ușor de digerat. Poveste-metaforă menită să ofere un sfat, un cadru de înțelegere mai profundă a situatiilor pe care le întâmpinăm ca părinți în perioada preșcolară, perioadă care are o importanță foarte mare în dezvoltarea copilului si care face diferența atunci când vine vorba de relația pe care o construim cu fiii noștri, dar și legat de cum se raportează ei la deciziile pe care trebuie să le ia ulterior în viață și la modul în care și ei, la rândul lor, își educă copiii.
„Toți copiii sunt buni! Toți copiii sunt minunați! Pentru că ei sunt darul lui Dumnezeu. De la Dumnezeu primim darul vieții și fiecare copil este darul pe care l-am primit spre păstrare, îngrijire, înflorire și strălucire.”
„Lipsa feedbackului înseamnă pentru copil lipsa vederii lui de către ceilalți. Adulții îl văd doar cât să-i asigure nevoile de bază, dar nu se simte văzut în lucrurile care vizează creșterea lui evolutivă, sporirea lui ca ființă care făurește, care gândește, care simte.
Să luăm, spre exemplu, în discuție situația copilului care se întoarce de la școală, după ce cu o seară înainte a zăbovit mai mult timp asupra temelor și care intră victorios în casă, anunțându-și părinții că a luat, în sfârșit, nota 10 la algebră. Pe fondul strigătului lui de victorie, vine vocea baritonală a tatălui, care îi spune sec: „Pregătește-te să stăm la masă!”. Apoi tăcere din partea tatei, nicio reacție din partea mamei. Cina se derulează în liniște, iar după masa fiecare cu ale lui. Un alt posibil răspuns, des întâlnit în „trusa de educare” a unor părinți, ar fi: „Era timpul să iei și tu o notă buna! Muncim din greu pentru tine ca să nu-ți lipsească nimic, iar tu, desi stai toată ziua cu nasul în cărți, vii cu note mici.”
În ambele situații copilul suferă. În amândouă cazurile, copilul simte cum părinții lui îi „oferă” proprietatea invizibilității […]”.
O carte sinceră, scrisă cu multă atenție și pronfuzime. Cu siguranță te ajută să îți înțelegi mai bine copilul și să acționezi în așa fel încât relația părinte-copil să fie cea pe care ți-o dorești.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Nicoleta Horduna:
