Cărțile bune închid gurile, creează dependență, nu te lasă să găsești cuvintele potrivite pentru recenzii, te frământă zile întregi până te înfurii și scrii orice-ți vine în cap, toate sentimentele și ideile despre istoria pe care o ai în față.
Volumul 2 din epopeea „Manuscrisul lui Zograf”, Desperado.com mi-a bătut în cuie în lista mea de cititor, Val Butnaru este contemporanul meu preferat!
Cu adevărat talentați sunt oamenii care pot sufla viață într-o istorie simplă, desprinsă de realitate, cei care pot umple golurile imense din lectura cotidiană, cei care știu mai mult de 3 verbe, au vocabularul bogat, cei care nu se tem de comparații și metafore, de teme deocheate sau sensibile, care știu sensul unui dialog captivant, cei care își cunosc potențialul și te pot lăsa cu o stare de sfârșit triumfător însă fără de final.
Istoria despre Margot, Faust, Modest, Cezar, Hector și Co. pun bazele unui nou tip de roman, unul fără de categorie, pentru că are de toate, un roman erudit, multilingv, emoțional instabil, roman educativ, filosofic, un detectiv care se vrea thriller sau o expunere existențială.
Un roman care îți explică sau te bagă într-o ceață și mai mare atunci când cercetezi ce te face om, ce te face uman, limitele noastre intangibile, căutările sisifice de sens și liniște.
Butnaru ne scrie despre începutul exodului în masă al populației spre meleagurile făgăduite a fi mai benefice pentru viitor, despre un triunghi amoros, incomod, Cezar, Polina și Hector, care sunt în cautare de identitate, dragoste și loc în această lume. Unul se vede obligat de părinți să plece din țară, altul cade în întuneric venind cu cele mai triste detalii despre aritmia conștiinței, al treilea reprezintă imaginea masei care se vrea comodă, cuminte și înțelegătoare.
Plină de întorsături și momente mai puțin obișnuite sau ortodoxe, cartea este un exemplu pentru „consacrații inspiraționiști” sau creatorii de telenovele „conspiraționiste” doldora de omizi sau dialoguri în care visăm la trecut sau fără culori (if you know what i mean)😈!
Val Butnaru sinonimul calității basarabene din cultura românească, care înșiră cu prisosință mentalitatea și modul de viață al acestui popor prins între 2 curenți de apă, cel de stagnare și dezvoltare.
Asemenea momente, când închizi cărțile bune, scrise de ai tăi, te fac să te umfli în pene de mândrie, pentru că sunt autori și istorii care au apărut în timpul tău! Cele care se memorează și sunt primele care-ți vin în cap atunci când cineva îți cere o recomandare.
👉 Îl citești pe Butnaru când ai câțiva ani de lectură, îl citești când vrei să te vezi în oglinda cuiva, nu doar cea pe care o ai în buzunar.
👉 Se citește Butnaru când ai chef de Brainstorm, de o reverberație continuă și poftă mare de mândrie.
Popor! Avem cu cine!
Alte recenzii de la Val Butnaru:
