„Micuțele Doamne” este o carte ce trebuie citită într-un anumit moment special din viața ta. Daca ești într-un reading slump sau ai o dispoziție mai nefastă, această carte nu este pentru tine pentru că te-ar enerva prin simplitate. „Micuțele Doamne” se citește atunci când ești vesel, când vrei să petreci timp odihnindu-te și citind o carte simplă, dar extrem de dulce. Am auzit despre această carte de mult timp și spre rușinea mea, nu am văzut nici filmul și nu am deschis nici cartea. Dar m-am revanșat și am considerat că sunt într-o pasă frumoasă a vieții în care mă pot bucura complet de personaje și acțiune, fie ea destul de limitată.
„Micuțele Doamne” este o înlănțuire de povesti care poate la prima vedere nu prea au noimă sau legătură, însă autoarea le-a prins atât de bine împreună încât abia aștepți să dai pagina și să vezi ce se mai întâmplă. Surorile March, Meg, Jo, Beth și Amy te cuceresc prin bunătate, dar și prin naivitate, rebeliune și aroganță. Sunt extrem de diferite, cu pasiuni ce diferă atât de mult încât te întrebi daca au ceva în comun totuși, însă este atât de plăcut să le vezi în același peisaj încât nu vrei să citești altceva. Recunosc, preferata mea este Jo, deoarece este opusul meu, și pentru asta o invidiez. Întotdeauna mi-au plăcut eroinele care acționează invers de cum aș face eu, pentru că îmi dă speranță să mă gândesc că poate cândva, aș putea să devin o rebelă.
Cartea gravitează în jurul lor și în jurul problemelor de familie cu care se confruntă. Practic este un jurnal, destul de intim aș spune, cu toate pasiunile, problemele, greutățile dar și bucuriile lor. Nu sunt mereu împreună, dar când sunt în formulă completă, este un deliciu literar pentru că sunt extrem de deștepte și ascuțite la minte, gata fiecare să demonstreze nivelul de înzestrare sau umor.
Surorile March sunt prietene devotate și cred cu ardoare în țelul lor, desi acesta este diferit de la fată la fată. A fost foarte interesant să văd cum idealurile lor sunt oarecum modelate de societate și de ceea ce spune lumea, dar până la urma trebuie să accepți opțiunea fiecăreia și să speri că finalul este unul vesel. În plus, m-a impresionat legătura cu mama lor, mi s-a părut fascinantă și atât de frumoasă, încât am oftat la fiecare replică drăguță pe care acestea au avut-o cu doamna March. Gradul de educare s-a văzut și în activitățile lor extracuriculare, desi averea lor nu este mare, au încercat să se ridice la nivelul societății. Că au mai existat baluri la care se duceau doar cu o mănușă sau cu rochia ruptă, este alta problemă, însă inima lor este mult mai mare decât orice situație financiară.
Vă recomand din suflet „Micuțele Doamne” daca doriți să zâmbiți și să vă simțiți sufletul plin de optimism și voioșie. O să fie și anumite pasaje pe care nu le-am considerat corecte, însă nu mă pot lupta cu perspectiva autoarei și cu ideea pe care a avut-o ea în gând atunci când a creionat această carte. 🙂
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Alte recenzii de la Louisa May Alcott:
