În mod inevitabil ”Minunata lume nouă” este o halucinantă capodoperă care iese din tiparele canonicului literar, nu ca o inevitabilă deraiere, ci ca o necesară , ba chiar primordială conștientizare a sensului greșit pe care omenirea a ales să-l urmeze.
Inegalabilul și incisivul Aldous Huxley , încă prins între umanism și misiticismul cu iz filosofico-existențial, aduce în atenția cititorilor și nu numai, într-o creație redusă ca volum, creionarea unei lumi în care surogatul și veșnica nevoie de concret, palpabil, spinos și revigorant, acceptă caustica superficialitate în numele unei armonii convenabile în care viitorul înseamnă doar mâine.
În ”Minunata lume nouă” senzorialul și raționalul colcăie programatic într-o lume excesiv androginizată de nestăvilitul metisaj al ideilor, teoremelor și parșivelor redefiniri ale unui oportunist existențialism șablonard.
Totul parcă înlemnește într-un balon de săpun, oarecum stafidit, precum un cadavru viu purtat ca o necesară paradă cu iz de imbold, pe la parastasul fiecărei zile, prin ample răsfirări de apoteoză instinctuală și catharsisi sinestezic.
Aldous Huxley ne împovărează conștiința cu un futurism testimoniar și apostolic în care stilul ignoră forma doar pentru a estetiza pentru a se face înțeles. Dar în ciuda acestui lucru textul poate să pară oarecum hermeneutic, ba poate chiar sisific.
Complexitatea descriptivismului acționează precum un liant care reușește să lege sufletul cititorului de mesajul cărții, în pofida zugrăvirii în culori terne.
Cu o ușoară tentă de nihilism și furtunoasă virulență, Aldous Huxley ne vorbește despre falsele concepte ale fericirii, în care letargia și comoditatea unui excesiv sedentarism lăuntric se aseamănă cu un ștreang, o plafonare zgrunțuroasă.
O carte altfel, într-o lume altfel!
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Aldous Huxley:
