Cărțile pentru copii cu povestioare mai lungi sau mai scurte au de fiecare dată efectul de a te face să spui la final copilului „vezi cutare personaj ce a pățit dacă nu a fost cuminte și nu și-a ascultata părinții”, sau poate în unele cazuri e vorba de varianta pozitivă a acestei fraze. Și asta pentru că în general cărțile pentru copii au o morală undeva ascunsă printre personajele alegorice și fantastice create cu multă dibăcie de imaginația autorului.
Este și cazul lui Muc cel Mic, un om cu o înfățișare ciudată, adică prea mic de statură și îmbrăcat cu haine prea mari pentru statura lui. Autorul Wilhelm Hauff este și naratorul cărții fiind cel care ne face cunoștință cu personajul său principal. Imediat în primele pagini ne este explicat foarte clar de ce era atât de ciudată apariția lui Muc cel Mic. După moartea tatălui său rudele l-au fugărit de acasă. Însă el a avut o singură dorință înainte de a părăsi casa natală, și anume să plece îmbrăcat cu hainele tatălui său care a fost în comparație cu el, un om foarte voinic.
De aici încolo, paginile care vor urma sunt intâmplările pline de tâlc pe care Muc cel Mic le va trăi, iar concluzia principală ar fi că în ciuda faptului că el nu se pricepe totuși deloc la oameni și că a pățit tot felul de lucruri rele din această cauză, el ”a dobândit multă înțelepciune și e un om vrednic de laudă și nu de batjocură.”
Ilustrațiile cărții sunt deosebit de frumoase și contribuie la calificativul de carte educativă recomandată copiilor.




