Combinând catolicismul și anglicanismul, amândouă religii inhibatoare ale senzorialului și totuși născătoare de infinite stări ded combustie ale nesfârșitei pătimiri, scriitorul englez David Lodge pune față în față prohibitiivismul simțurilor dezinhibate pe linie ereditară cât și de societate cu intepestivitatea simțirilor încă înlănțuite, în pofida zbuciumului lăuntric care afectează destinele oamenilor uneori în mod iremediabil.
Adam Appleby, personajul principal al romanului este prototipul omului rătăcit cu ușurință între rațional și senzorial, între scorțoasa realitate și impulsul simțirii, autorul apelând la un descriptivism extraordinar de amănunțit al gesturilor, zugrăvind truismele trăirilor într-o nuanță șerpuitoare care curge , molcom sau alert, printre bolovănișul banalului cotidian, acolo unde lumina și întunericul vinde și cumpără simțiri într-un ritm care, indiferent de stadiul evoluției omului, nu va putea fi vreodată cu adevărat controlat.
Personajul principal urcă și coboară peste contondentele trepte ale existenței cotidiene într-o ipohondrică ascensiune în care introvertirea, suferința tăcută, ridică ziduri de ghimpi și hilare rostogoliri onirice care îi oferă acestei cărți o inconfundabilă doză de realism, scăldat într-o cinică introspecție asupra caracterului omului de rând care, deși crede în expansivitatea netăgăduitei libertăți, totuși o trăiește în ritmul sartrerian, încarcerându-se odată cu fiecare încercare de evadare din presupusa colivie.
O carte bună!
Lectură plăcută!







