Recenzie ”Nisipuri mișcătoare” de Malin Persson Giolito

Autor: Malin Persson Giolito
An apariție : 2017
Editura: RAO
Nr. Pagini: 448
Recenzie de Diana Daniela Macovei
Publicată la August 11, 2017
Acordă o notă cărții:
 

Nu exagerez când spun că Nisipuri mișcătoare de Malin Persson Giolito este cel mai tulburător thriller pe care l-am citit până acum. Un carusel al amintirilor, al lipsei de reacție în momentele cheie, al delăsării și a pierderii de sine, Nisipuri mișcătoare ne poartă într-o altfel de realitate. O realitate unde putem fi brusc aruncați într-un asemenea coșmar încât te lasă, nu numai fără suflu, ci fără o logică în ceea ce privește dezastrul la care te-ai trezit și martor și participant.

Imaginația mea e o parte din persoana care cred ei că sunt, o dovadă că sunt periculoasă și scăpată de sub control. așa că nu vorbesc despre coșmarurile și temerile mele. nu mai cred că asta va îndepărta răul. Superstiția nu este un remediu pentru realitate.

A fost nevoie de doar trei minute pentru ca o întreagă viață să fie dată peste cap și alte câteva să fie pe veci pierdute. A fost nevoie de o pierdere de sine și de o responsabilitate mult prea mare pentru o singură persoană. A fost nevoie doar de ignorarea celor din jur al adevărului pentru care dezastrul să se producă. Trei minute au fost necesare pentru ca logică să pară absurdă, tinerețea să-ți fie furată la doar șaptesprezece ani și să ai nevoie de cea mai bună firmă de avocatură și de cei mai buni avocați nu atât pentru demonstrarea nevinovăției cît pentru a mai alunga din ceața depusă pe o realitate ilogică.

Poate norocul e ca și ghinionul, în sensul că îți trebuie ceva timp ca să conștientizezi că-l ai. La început nu simți nimic. Sentimentele vin mai târziu, poate nu înainte ca țesătura de stări care le-au generat să dispară de multă vreme.

Maja era doar o adolescentă pierdută printre adolescenți. Nici vedeta școlii, dar nici tocilara tipică. ci doar o adolescentă comună. O adolescentă flatată de atenție bruscă primită din partea lui Sebastian, bogatul și carismaticul adolescent adorat de toată lumea. Dar bogăția nu-ți poate oferi căldură sufletească și nici fericire. Vine un moment când marea de bani nu pot umple golurile căscate de privirile dezaprobatoare și criticile propriului părinte, iar granița spre abandonare a propriului spirit devine din subțire în inexistentă.

…emoțiile elementare sunt insipide și neintereante; numai un nebun umblă râzând în hohote toată ziua.

Maja este acuzată că a instigat și a fost participant activ la crimele ce au avut loc în propria-i clasă de curs, unde atât iubitul, Sebastian, alături de care a pus la cale odiosul plan criminal, cât și cea mai bună prietenă a sa, Amanda, au sfârșit morți. În viață, în mijlocul crimelor, cu o armă în mână și destule dovezi incriminatorii, Maja nu pare altceva decât vinovată. Toate acțiunile ei, toate mesajele de până în momentrul tragediei o pun sub stindardul vinovăției. Trei avocați însă trebuie să demonstreze contrariul. Un contrariu de care nici însăși Maja nu este prea convinsă.

Toți mă urâți pentru ce s-a întâmplat, dar eu mă urăsc mai mult fiindcă nu-mi pot explica nimic. Nu există nici o explicație. Totul e absolut lipsit de sens.

Nisipuri mișcătoare este un thriller șocant unde suntem plimbați într-un carusel al amintirilor, unde noi înșine începem să ne punem sub semnul întrebării acțiunile și lipsa reacțiilor. Gândim retrospectiv și ne întrebăm constant: cum de nu am prevăzut asta? cum de nu am anticipat ce avea să vină?

Iubirea nu e cea mai grozavă și cea mai pură, nu e niciodată un amestec perfect, ci doar un lichid impur, genul pe care ar trebui să-l miroși înainte să-l guști. dar riscul e că s-ar putea să nu observi nici atunci că e otrăvitor.

Malin Persson Giolito nu ne oferă un caz clasic de apărare versusus acuzare. Ne oferă povești și versuni distincte ale aceluiași final. Ne îndeamnă la analiză profundă atât în ceea ce privește acțiunile personajelor cât și a felului de a fi.

Îți place cartea până acum? Vezi și lista cărților scrise de Malin Persson Giolito.

…cea mai mare dintre toate e teama, groaza de a muri. Dragostea nu mai înseamnă nimic când crezi că vei muri.

Sebastian mi-a părut emblema omului decăzut ce s-a pierdut cu mult înainte de a se fi găsit. S-a lăsat dus de curent, de un anturaj denaturat, iar voința lui de a reveni pe un teritoriu stabil a fost inexistentă.

Eram doar o figurantă. Toți eram figuranți. Asta se întâmpla când te trezeai lângă Sebastian. Deveneai un figurant fără replici. dacă spuneam ceva, eram scoasă din acțiune. Eram ușor de ignorat; nimeni nu trebuia să răspundă la nimic din ce ziceam.

Nici Maja nu este un caracter mai puternic. Libertatea pe care mama ei a părut că i-o oferă, a fost toxică. sfaturile necesare la un moment dat, mână de ajutor ce i-ar fi oferit stabilitate nu a existent decât teoretic. Practic toată lumea ”a dat cu fuga”, lăsând-o pe Maja în derivă. Nu ar fi putut nicicând să ajute pe altcineva când ea însăși nu avea forța de a se ajuta pe sine.

Ar trebui să-și facă griji pentru mine. Sunt al naibii de îngrijorată pentru mine.

L-am văzut pe Sebastian drept un caz pierdut. Toate acțiunile lui și starea de plângere de milă în care s-a complăcut a fost de-a dreptul jalnică. Forța de a se ridica pe sine din mocirlă nu a existat și totuși, forța de a comite orori a zvâcnit părând că are voință proprie. Acest lucru m-a dus cu gândul la ideea că răul se poate înfăptui cu mult mai ușor decât binele. Și era de așteptat ca și Sebastian să aleagă calea ușoară.

Sebastian a crescut într-o casă cu propria plajă cu nisip alb adus cu avionul și cu un iaht dintr-o foată colonie franceză. Cum ar fi putut să creadă că era altceva în afară de un zeu, egal cu nimeni, superior tuturor? Fiecare zi din viața lui Sebastian a mărturisit adevărul: el valora mai mult decât toți ceilalți. Banii sunt mai ușor de înțeles decât toate balivernele filosofice despre valoarea absolută a vieții omenești.

Maja mi-a părut adolescenta tipică, purtată de entuziasmul tinereții, până într-un punct. Până în punctul în care a realizat că problema o depășește. Până în momentul în care și-a dat seama că a căzut într-o capcană, iar greutatea de pe umerii ei a fost mai mult decât a putut duce. S-a amăgit cu iluzia că prezența ei este indispensabilă și s-a lăsat furată într-o responsabilitate cu mult prea mare. Iar ajutorul din exterior a fost inexistent.

Oamenii nu sunt interesați de ce spun sau gândesc ceilalți, prin ce au trecut sau la ce concluzii au ajuns, ci doar să audă ceea ce ei deja știu.

Vă invit să pășiți într-o poveste ilogică și să fiți martorii unor destine frânte, martori ale unor acțiuni și degradări ce vor distruge vieți, să pășiți pe un drum bătătorit și să identificați voi înșivă vinovăția sau nevinovăția Majei. Ce a făcut, ce nu a făcut sau ce trebuia să facă. Fiți voi înșivă avocați ai acuzării/apărării și deslușiți adevărul de dincolo de aparențe.

Un final nefericit e trist doar când există o alternativă, dacă pare nedrept. Nu și dacă e inevitabil. În acel caz tristețea nu-și are rostul.

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
BOOKNATION.RO ÎȚI FACE PLINUL DE CĂRȚI!
Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

Iubim comentariile tale :)