Această poveste m-a însoțit în zilele de concediu, în timp ce inspiram briza mării și fixam în zare o navă, poate aidoma aceleia care l-a însoțit pe Ulise, unul din eroii războiului troian, în aventurile epopeii grecești Odiseea, a binecunoscutului rapsod Homer.
Mă atrag destul poveștile despre mitologia greacă, au un farmec aparte, și te transportă cu patos în lumea unde zeii guvernează soarta oamenilor și îi ajută, sau îi supun la diverse.
Purcedem, alături de Ulise, sau Odiseu, în aventurile lui maritime, timp de 10 ani grei, în călătoria de reîntoarcere spre patria iubită, Itaca, și la devotata soție, Penelopa.
Poate ar fi trebuit să citesc aceste epopei clasice grecești în ordine cronologică, prima fiind Iliada, cartea unde se prezintă războiul troian în amănunt, dar revin apoi și la ea.
Operele originale grecești sunt compuse sub formă de cânturi, dar numeroși traducători sau scriitori au retradus operele, în mai multe variante și structuri.
Mi-a plăcut tare ce am citit în Prefața cărții, motivul pentru care E. Lovinescu, cel care a interpretat și tradus ediția de față, din hexametru în proză (după studiu intens aplecat asupra textului original), și-a dorit să îndulcească și să faciliteze procesul lecturii pentru cititorii mai tineri, care ar putea avea preconcepții cu privire la cărțile din tagma clasicismului antic.
Eu cred că i-a reușit, am simțit că citesc o legendă grecească, stilizată în dulcele grai românesc.
Erau foarte multe personaje și zeități în ecuație, uneori m-am mai pierdut prin multitudinea de personaje, dar a fost interesantă lumea zeilor, unde ei dețineau puterea și manevrau soarta muritorilor, precum un păpușar care trage sforile.
Dragostea e una din motivațiile care îl va mâna pe Ulise să persevereze, să nu se dea bătut în fața vicisitidinilor la care e supus, de dușmani și prieteni, deopotrivă. Și o temă importantă în desfășurarea acțiunii.
Nu este nimic mai admirabil decât atunci când doi oameni care se văd ochi în ochi își păstrează casa ca bărbat și soție, confruntându-și dușmanii și încântându-și prietenii.
Prin ce obstacole trece protagonistul nostru? El începe călătoria pe mare, alături de tovarășii săi, dar o va termina singur, doar el va trece probele la care va fi supus, având de partea lui pe zeița Minerva, supranumită și zeița înțelepciunii. Toate obstacolele depășite îl vor ridica deasupra celorlalți, depășirea limitelor fiind o altă temă importantă a cărții. Fiecare poate găsi mai multe teme, care au întregit acest tablou grecesc.
Mintea lui ageră, care veșnic va fi în alertă, va găsi modalități inedite de a ocoli situații de mare risc, iar felul în care decurg întâmplările, m-a făcut să zâmbesc de multe ori.
Până să revină în patria sa, deghizat în cerșetor pentru a alunga pretendenții soției, care îi tocau averea, și a restabili ordinea, Ulise se va remonta de mai multe ori, în Odiseea vieții lui.
Timp de 7 ani va fi reținut pe o insulă de către nimfa Calypso, apoi se va confrunta cu temuta Circe, care-i transformă tovarășii în porci, iar cireașa de pe tort va fi lupta dintre echipajul lui Ulise și un ciclop, unde înțelepciunea va ieși triumfătoare, în fața forței brute.
În timp ce am finalizat lectura acestei cărți, mă întrebam în ce constă frumusețea acestor lecturi clasice, cu focus pe eterna luptă dintre bine și rău, unde eroismul viteazului din prima linie, se dezvăluie din primele pagini, iar personajele secundare sunt plasate mai mult pentru a hiperboliza trăsăturile de caracter ale eroului și a ajuta/încurca la împlinirea destinului lui?
Lecturi care, de regulă, au un deznodământ destul de previzibil și care au multe puncte comune, dacă le comparăm cu cărți care provoacă mai mult, din punct de vedere intelectual.
Cred că noi, oamenii, avem nevoie de utopii, prin intermediul acestor povești simple, dar de impact.
Avem nevoie de eroi măcar în cărți. Și mai avem nevoie de reîntoarceri și reveniri, pe filele imprimate de cerneala vremurilor de mult apuse. Și, avem nevoie să triumfe binele, oricât de lungă ar fi așteptarea. Aceste tipuri de povești universale vor continua să fie citite, cred eu, până vor exista cititori.
Iar dacă ieșim din zona idilică, fiecare avem odiseea noastră, în viața reală, fiecare suntem în căutare de ceva, iar obstacole, mereu avem de depășit. Vă recomand să poposiți în lumea miturilor grecești, cu inima deschisă la interpretări.
Alte recenzii de la Homer:
