„Pacientul englez” este o carte de ficțiune istorică cu o poveste de război scrisă de Michael Ondaatje. Autorul este originar din Sri Lanka și a devenit cunoscut mai apoi pentru această operă a sa în special. În plus, romanul a fost și premiat cu Booker Prize. Iar în anul 1996 a fost și ecranizat, avându-i pe Ralph Fiennes, Juliette Binoche și Willem Dafoe în rolurile principale.
Romanul „Pacientul englez” de Michael Ondaatje a fost publicat inițial în anul 1992 și are în jur de 300 de pagini
Sinceră să fiu cartea nu m-a impresionat pe cât aș fi dorit. Nu e doar o poveste de dragoste aici. Sunt două. Pacientul englez nu e, de fapt, englez. Rostul unor personaje nu-l văd. E o dramă bună totuși, pentru că te face să înțelegi importanța unor lucruri în viață. Eu am văzut mai întâi filmul, în urmă cu mult timp, și abia anul trecut am citit cartea. Însă parcă producția cinematografică m-a impresionat mai mult.
Și cred că vizionând-o din nou cândva m-ar impresiona mai mult decât romanul ce i-a adus autorului celebritatea. Așa cum a făcut-o și în trecut. Pentru mine, uneori filmul chiar bate cartea.
În „Pacientul englez” e vorba de război, spionaj, pericole, iubiri bizare și prietenii aparte. Dar povestea e redată și pe plan psihologic. Trăiri intense, amintiri ce revin la suprafață într-un final, regrete și întrebări despre identitate și rostul vieții sunt adresate în această dramă istorică.
Totuși, marea iubire interzisă a pacientului englez nu e atât de zguduitoare din punctul meu de vedere. Și nu toată povestea cărții se învârte în jurul acesteia. Ba chiar aș spune că e ceva secundar, o istorie a pacientului ars care rememorează despre viața lui, odată cu redobândirea identității sale.
Într-o vilă italiană abandonată și înconjurată de mine explozive încă periculoase patru destine se împletesc
La sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial patru persoane diferite se intersectează și ajung să conștientizeze multe despre ei înșiși și despre lumea în care trăiesc. Asistenta Hana este sătulă de moarte și de război și se refugiază alături de pacientul cu origine necunoscută, dar zis englez, într-o vilă părăsită din Italia. Bărbatul este un pacient de-al ei, de care a prins drag și pe care îl îngrijește cu afecțiune.
Caravaggio este un prieten de familie al Hanei. El este un hoț cam nepriceput ale cărui mâini acum nu îl prea mai ajută la ceva. De asemenea, treptat el își va da seama că știe câte ceva despre pacientul misterios de care are Hana atâta grijă.
La vilă mai locuiește și genistul indian Kip care caută și dezactivează bombe ascunse peste tot în casă și pe pământurile din jurul proprietății. Tânărul și asistenta reușesc să se apropie din mai multe de vedere și formează o legătură caldă și benefică pentru amândoi.
Dar în centrul acestui labirint dramatic se află pacientul englez, fără nume, fără acte și dovezi despre originea adevărată. Omul este ars aproape complet și mai este și amnezic. Pacientul reprezintă atât o enigmă, cât și o provocare pentru tovarășii săi. Memoria sa a avut de suferit, dar treptat începe să-și amintească lucruri din viața sa. Astfel, aflăm mai ales despre cariera sa și despre iubirea tragică a vieții sale.
Finalul romanului „Pacientul englez” este oarecum deschis, este un pic ciudat, dar demn de un roman bun. Nu pot zice că am citit cartea pe nerăsuflate și că aș fi iubit-o, dar admir felul în care a fost compusă și povestea destul de complexă.
Alte recenzii de la Michael Ondaatje:
Sunt de acord cu tine. Filmul a fost mult mai bun , desi si cartea este un roman reusit. In timp ce filmul se axeaza mai mult pe povestea de dragoste dintre cei doi, cartea descrie destinul mai multor personaje. Filmul este fara indoiala un film de dragoste, chiar si razboiul , cat si explorarile desertului sunt povesti auxiliare. Cartea este insa un film despre razboi si despre destin, despre datorie si despre daruirea in profesie. In film chiar si timpul nu este foarte bine precizat, traiesti cu impresia ca intre plecarea lui din pestera si inapoierea lui nu au… Read more »
Ce detaliat ai descris totul. Ai spus-o mult mai bine decat mine, atat referitor la film, cat si referitor la carte. Si cu toate astea, tot ecranizarea a fost mai atragatoare pentru mine, desi nu contest calitatea romanului.