După trilogia ce cuprinde aventura dintre Mircea şi Cati din “Zilele amanţilor” (2014), “Nopţile amanţilor” (2015) şi “Amanţii 3.0” (2015), Corina Ozon revine cu o nouă carte “Până când ma voi vindeca de tine”.
Corina Ozon îşi arată o nouă latură artistică aducând cititorilor un nou stil, total diferit de cum ne-a învâţat până acum.
“Până când mă voi vindeca de tine” este o culegere de parabole cotidiene, ce cuprinde zece povestioare despre drame întâlnite la tot pasul, dar redate într-un puternic mod realist şi profund subiectiv.
Dintre cele zece poveşti, preferata mea este “După ploi”, povestea dintre Sofia şi David.
…De ce? De ce o iubise şi apoi îi trecuse? Pentru că iubirea lui părea atât de reală şi de vie! Nimic n-ar fi putut să o clatine, darămite să se piardă. Cum a fost posibil ca, fară să greşească cu ceva, fără să-l supere sau deranjeze, să-I spună într-o zi că nu o mai iubeşte? Cum?
Ce au cele zece poveşti în comun, în afară de autoarea lor, Corina Ozon? Toate au în comun fericirea adusă de sentimental suprem – iubirea şi suferinţa cauzată de lipsa sau pierderea ei.
Corina Ozon dă viaţă personajelor sale şi le permite fiecăruia să îşi expună sufletul şi experienţele pe care le-a trăit.
“Până când mă voi vindeca de tine” este o lectură perfecta pentru o după amiază de toamnă petrecută lenevind în pat. Este scrisă lejer, nu te oboseşte, ba dincontră, te atrage mai puternic cu fiecare pagină parcursă.
Sunt sigură că fiecare cititor se va regăsi în cel puţin o poveste, o pagină sau măcar o frază a Corinei Ozon. Eu mă regăsesc aici:
Nu îşi dorea decât să dea timpul înapoi şi să scoată din calendar toată perioada în care a fost cu el. Să dea delete, reset, orice funcţie tehnică ar fi existat, cât mai modernă şi mai rapidă.
Şi nu uitaţi, Corina Ozon ne pregăteşte următoarea carte!

Am citit doar seria „Amantii” de Corina Ozon. Cartea aceasta nu am luat-o inca. Va urma 🙂