Operele lui Schmitt au ceva aparte, printre miile de volume care concurează în numărul de pagini mai mult decât în esențele lor operele autorului vin asemenea unor guri de aer proaspăt. Cu o scriitură simplă dar plină de substanță, autorul ne dovedește că a scrie o carte bună nu înseamnă a scrie un roman de 500 de pagini. Pe când eram o operă de artă merită un loc în raftul fiecărui om. Pentru a ne aminti cât de puțin înseamnă frumusețea. Și cât de falsă poate fi perfecțiunea.
Umbrit de către frumusețea și faima fraților săi, un nimeni al societății și un sinucigaș ratat. O combinație mai mult decât devastatoare pentru un tânăr de 20 de ani. Dar combinația perfectă pentru Zeus Peter Lama. Cine este acest om? Un artist modern ce sparge orice tipar, un om care nu se dă în lături de la nimic pentru faima sa.
De multe ori în viață au existat momente când ne-am dorit chiar și pentru o secundă, ca altcineva să ia o alegere pentru noi. Ca altcineva să preia pentru un moment viața noastră. Momentele de dificulate ne călesc, ne fac să fim cine suntem și ne definesc ca oameni. Dar dacă renunțăm la a fi oameni? Asta este ce face protagonistul cărții. Renunță la a fi el însuși, la identitatea sa, la viața sa, la propria umanitate. Devenind astfel nimic mai mult decât material de lucru pentru cel cărui i s-a cedat.
Un om devenit un obiect, viața în schimbul faimei. Dar mai mult de atât, o întreagă lume ce apreciază această operă de artă. Autorul ilustrează într-un mod unic cât de bolnavă este societatea în care trăim. Și cât de mult ne afectează acest lucru.
Un proverb spune că nu apreciezi ceea ce ai până ce nu pierzi acel lucru. Se mai spune și că vorbele bătrânilor au ceva adevăr în ele. Adam bis, cea mai excentrică operă de artă a lui Zeus Peter Lama, plânge… după propria umanitate. Își dorește înapoi ceva ce cu bună stiință a aruncat la gunoi.
Cum am spus și mai devreme, acestă carte reprezintă o gură de oxigen dar și o doză substanțială de adevăr. Este un instantaneu al lumii moderne aflată în primă cădere și un semn de avertizare pentru noi. În drumul spre glorie, uităm să apreciem lucrurile simple precum, iubirea.
Alte recenzii de la Eric-Emmanuel Schmitt:
