“Pe când eram o operă de artă” este un roman scurt scris de Eric-Emmanuel Schmitt publicat inițial în anul 2002. Este vorba bineînțeles despre o operă de ficțiune, așa cum ne obișnuiește autorul în toate cărțile sale. Acest volum neobișnuit reprezintă cel de-al patrulea său roman din carieră. Și este, probabil, mult mai puțin cunoscut decât alte scrieri ale sale.
De la scriitorul franco-belgian am mai citit “Oscar și Tanti Roz”, “Elixirul dragostei” și “Hotelul celor două lumi”.
“Pe când eram o operă de artă” de Eric-Emmanuel Schmitt este un roman contemporan
Scrierea este despre agonia prin care trece un bărbat atunci când face un fel de pact cu Diavolul. Aflat în pragul sinuciderii, având cele mai negre gânduri și cea mai proastă părere despre sine, omul este convins de un artist extravagant să renunțe la planurile sale morbide. Însă, ceea ce îi dă în schimb artistul chiar îi va schimba viața complet. Dar nu va fi o schimbare neapărat în bine.
Semnând o hârtie aparent inofensivă, bărbatul își dă acordul pentru ca al său corp și a sa conștiință să intre în posesia artistului bizar. Acesta din urmă îi promite disperatului om că îl va transforma într-o operă de artă vie. O operă de artă fără egal în lume atât ca formă, cât și ca scop și vitalitate.
Bărbatul va fi transformat în Adam, sculptură vie, prima din genul ei, ceva unicat și ciudat, care va scârbi și fascina lumea artei totodată. Astfel, fostul sinucigaș se transformă din om, cu o formă adecvată speciei sale, într-o operă de artă. O sculptură vie cu trebuințe la fel de omenești, dar și cu o conștiință proprie încă neînnăbușită.
El este maleabil, transformabil. Nu mai este decât un corp lipsit de prea mult suflet, aflat la dispoziția mâinilor și ideilor bizare și inovatoare ale creatorului său, artistul excentric. Dar mâinile acestuia din urmă nu sunt doar geniale, făuritoare de minuni. Sunt și diavolești, fără scrupule, dând formă nouă și ciudată unui fost corp omenesc, devenit acum doar o bucată de plastilină mai mare.
Pentru că se simte invizibil și mediocru printre cei ai lui, tânărul bărbat acceptă acordul cu artistul cu idei neobișnuite
Sculptorul îi cumpără așadar sufletul și trupul pentru a face din persoana lui o sculptură vie, răvășitoare, dar monstruoasă. El devine un fel de monstru al lui Frankenstein. Care totuși nu renunță de tot la sufletul și mintea sa, așa cum și-ar dori artistul creator. Din om, stăpân pe propriile acțiuni, devine o marfă internațională. El va trece prin mai multe mâini ca operă de artă sublimă, pozând și îndeplinindu-și rolul de operă vie, aducând bani și faimă proprietarilor săi.
Însă bărbatul începe să se răzvrătească deoarece vrea să redevină ce a fost. Când se simte iubit și stimat, Adam se pune în primejdie, dorind să fugă în lume și să-și întemeieze o familie. Dar îi vor fi puse o mulțime de piedici în cale, din cauza contractului semnat la bun început cu artistul.
Cartea “Pe când eram o operă de artă” de Eric-Emmanuel Schmitt reprezintă o fabulă excentrică, dar cu o morală bună. Este un roman comic, suprarealist, dar îngrijorător, care ne poartă printr-o lume caracterizată de narcisism și superficial. Cu toții vom înțelege ceva din cartea asta, mai presus decât povestea în sine.
Alte recenzii de la Eric-Emmanuel Schmitt:
