” Plânsul lui Nietzche” este una dintre cele mai narcotizante cărți pe care le-am citit vreodată. O carte care își tatuează tranșeele trăirismului prin hulpavele mușcături ale unor cuvinte care nu se ascund, ba dimpotrivă, luptă necontenit, fățiș, trasând itinerarii prin alambicatul hățiș al senzorialului, nicidecum cu precizie ( căci precizia, la fel ca și adevărata perfecțiune au aparținut dintotdeauna doar zeilor).
Scriitorul american Irvin D. Yalom a impresionat în mod plăcut, poate chiar hipnotizant, prin apariția acestei cărți, reușind să creioneze într-un mod fabulos, atmosfera vieneză a anilor 1880, dar mai ales simțirile personajelor acelei epoci, totul cu o acuratețe atât de flagrantă încât nu de puține ori am avut impresia că mă aflu chiar acolo, alături de duetul Doctor Bauer- Friederich Nietzche în jocul lor de-a bolnavul și vindecătorul care se schimbă de nenumărate ori cu o năucitoare repeziciune, alături de încă tânărul Sigmund Freud, de mesalina Lou Salome.
Dintr-odată ni-se dezvăluie un altfel de Nietzche, aflat la început de drum, care încă consideră că negrul este mai pregnant decât albul și că întunericul călește sufletele mai bine decât lumina.
Există atât de multă înțelepciune, disperare și dorință în această carte încât ai impresia, odată cu fiecare pagină citită, că la un moment dat totul va exploda într-un orbitorul șrapnel al dezintegrării umane și că sufletul, acest amestec de binecuvântare și blestem, va fi mereu purtat între excomunicare și canonizare. Poate că, dintr-un anumit punct de vedere, chiar este, și poate că, ăntr-adevăr, dualismul omului nu va dispărea niciodată, însă, dincolo de toate, romanul ” Plânsul lui Nietzche” reușește să sărute și să otrăvească cu aceeași seninătate, zugrăvind întregul labirint al simțirii în jocul unor aripi mai firave decât cele de ceară ale miticului erou, scrijelind pe pleoapele impasibile ale cerului o poveste în care ne putem regăsi cu ușurință, chiar dacă foarte puțini dintre noi vor avea curaj să admită vreodată acest lucru.
O carte capodoperă.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Irvin D. Yalom:
