Yalom a devenit apropiat sufletului meu, cu greu am intrat în dansul lui, dar am reușit să-i înțeleg pașii.
Scriitorul dialogului complicat, cel care te oprește la fiecare câteva fraze să rumege mesajul, de ce anume așa și nu invers. Eu mă simțeam întinsă pe o canapea discutând cu un psihoterapeut. Am descoperit unele idei care îmi sunt proprii, am rezonat cu o multitudine de probleme ale firii și noduri încăpățânate care le-am dezlegat abia spre finalul cărții.
Nefiind inițiată în domeniu psihanalizei, mă gândeam că o să întâmpin dificultăți. Nu, a fost clară și în același timp grea, doar din cauza conținutului cu sens plin și profund.
Plânsul lui Nietzsche este una din cele mai bune cărți citite anul ăsta. Cum e să te pierzi în mrejele iluziilor din propria ta imaginație. 2 oameni totalmente diferiți încearcă terapia cuvintelor, să își vindece disperarea și migrenele cu – destăinuiri, exerciții, oferirea încrederii mult prea prețioase, își măsoară limitele pentru a încerca măcar prin „pipăiri” să înțeleagă ce este Important în viețile lor și dacă se merită trăite, așa cum vor ei! Nu mi-ar ajunge spațiu să scriu pasajele îndrăgite, le pun aleatoriu.
* Să devii cel ce ești. (Exemplul ăsta este și în The Matrix 😁).
* Dușmanii adevărului nu sunt minciunile, ci convingerile.
* A te dezvălui cuiva este preludiul trădării, iar trădarea te îmbolnăvește…
* Senzualitatea este o cățea care ne mușcă de călcâie! Și cât de frumos știe cățeaua să cerșească o bucată de spirit cand i se refuză o bucată de carne.
* Este mult mai ușor să te supui altuia decât să-ți comanzi ție însuți
* Cu mult timp în urmă am aflat că e mai ușor să trăiești cu o reputație proastă decât cu o conștiință încărcată.
* E mai bine să distrugi o căsnicie decât să te lași distrus de ea.
