Portret în sepia ilustrează o poveste de viață diferită, cu un trecut plin de secrete, un prezent incert și un viitor ce e gata să fie descoperit. Cartea depășește ideea unui portret de familie, se extinde ușor către un adevărat arbore genealogic, divers, complex și complet, cu rădăcini în țări și culturi diferite. Sunt prezentate numeroase personaje, complexe și fiecare cu un trecut semnificativ în spate.
Isabel Allende este o autoare pe care am citit-o frecvent și care, de fiecare dată, m-a cucerit prin stilul recognoscibil, dar care spune mereu altceva. În textul ei, se remarcă influențele latine, imaginea marilor câmpii și a călăreților pricepuți.
Împărțită în trei părți, povestea protagonistei, a Aurorei del Valle, începe cu imaginea uneia dintre bunici, o femeie impunătoare, cu fler în afaceri și cunoscută în țara sa latină. Cealaltă parte din familia Aurorei provine din Chinatown, unde domnește cultură bine închegată. Aceasta este și motivul pentru care protagonista are și un alt nume, unul chinezesc.
Nu știam că un copil normal nu intră în dormitorul celor mari, cu atât mai puțin dacă aceștia sunt în pat; crescusem într-un contact fizic permanent, pupată și legănată îndelung de bunicii materni, să fiu luată în brațe era singura modalitate de alinare sau de odihnă pe care o cunoșteam.
Partea a doua din „Portret în sepia” descrie perfect războiul din Chile, viața cetățeniilor din acea perioadă, temerile, pedepsele, peisajele distruse și tot ceea ce un război poate lăsa în urmă. De la durere la vieți curmate, la patrioți fugiți sau soldați ce rămân schingiuiți.
Cum era de așteptat, ultima parte pune accentul pe adolescența și copilăria Aurorei, de la primele momente în care își realizează existența până la căsătorie și despărțire. Viață ei este o aventură în sine, crește alături de bunica de pe tată, într-un conac, ducând o viață bună și devenind pasionată de fotografie.
O viață întreagă în sepia pentru că vorbim de trecut, de o amintire stridentă și pentru a evidenția iubire pentru fotografie. O pasiune nouă pentru lumea în care trăia și care o diferențiază în toate situațiile în care protagonista ajunge. Multumesc frumos Libris.ro pentru carte.
Prin intermediul fotografiei și al cuvântului scris încerc cu disperare să birui condiția trecătoare a existenței mele, să captez clipele înainte de a se șterge, să limpezesc confuzia din trecutul meu. Fiecare clipă dispare ca o suflare transformându-se imediat în trecut, realitatea e efemeră și migratorie, nostalgie pură.
Romanul poate fi interpretat și ca o poveste relativ comună pentru lumea latină, dar spusă altfel. Spusă cu măiestrie, prin metafore subtile, cu un stil lin, dar pătrunzător. E o carte care te prinde și re vrăjește și, dacă îi permiți, îți va rămâne mult timp întipărită în minte.
