A fost odata… o printesa? Ei bine, nu! A fost odata o fetita care voia sa ajunga pe Marte. A fost o alta care a devenit cea mai buna tenismena din lume, dar si o alta matematician si filosof. De la Elisabeta I la Malala Yousafzai, de la Amelia Earhart la Frida Kahlo, de la Marie Curie la Coco Chanel, 100 de femei extraordinare sunt portretizate in aceasta carte de catre 60 de ilustratoare din toata lumea. Regine, inventatoare, pictorite, scriitoare, partizane, femei astronaut sau prim-ministru… modele de curaj, de perseverenta si de generozitate pentru toti aceia care vor sa-si implineasca visurile.
Povești de seară pentru fete rebele este o carte altfel. Încurajează fetițele dar și tinerele de astăzi să își materializeze dorințele și să devină tot ce vor ele.
Elena Favilli și Francesca Cavallo au venit cu o idee foarte bună, având în vedere că nu mulți copii mai citesc. Poveștile care le vor inspira pe fetele de pretutindeni vin într-un format accesibil, cu multe ilustrații și lucruri interesante despre cele care le vor fi inspirație.
Cartea poate fi citită de copii, dar și de către adulți, deși poate pentru ei va părea puțin mai copilărească.
Acum, vreau să vă vorbesc despre poveștile mele preferate din cartea de față:
Povestea Adei Lovelace
Ada a fost o fană a mașinăriilor încă din copilărie. Ea a studiat păsările, ca să descopere echilibrul perfect dintre mărimea aripilor greutatea corpului și să afle cum ar putea să creeze ceva care ne-ar face și pe noi oamenii să zburăm.
Mergând la un bal, Ada îl cunoaște pe Charles Babbage, un matemacian care la prima privire pare morocănos. Ei doi au devenit curând buni prieteni.
Ada și Charles s-au pus pe treabă și în curând, grației inteligenței lor ieșite din comun, au scris primul program de computer din istorie.
Povestea de față de învață că deși poate nu mulți cred în tine, poți realiza tot ce îți dorești, doar prin multă muncă și străduință.
Povestea Jillei Tarter
Ea este ce mi-am dorit eu să fiu acum mult timp, dar am renunțat la ideea de a deveni acel ceva.
Dorindu-și să devină prietena stelelor, Jill a devenit astronom.
Când a crescut, a început să caute pe cer semne ale vieții extraterestre.
Ani de zile, Jill și echipa ei au examinat sute de sisteme solare, vrând să arate tuturor că viața extraterestră chiar exisă.
Nimeni nu știa ce moduri de comunicare ar putea folosi extratereștrii. Nimeni nu știa cum să ajungă la ei, sau măcar cum să ia legătura cu ei. Și nici măcar în ziua de astăzi nu s-au descoperit răspunsurile acestor întrebări.
Cercetările ei nu au adus nicio dovadă că extratereștrii există, dar asta nu a oprit-o pe Jill din a-și pierde nădejdea.
„Nimeni n-a spus vreodată că nu există pești în mare doar pentru că a scos un pahar cu apă din ea și n-a găsit nimic.”
Povestea lui Grace O’Malley
Ultima poveste pe care v-o recomand este cea a unui pirat femeie, lucru ce era nemaiîntâlnit în istorie.
Pe o insulă verde, trăia odată o fată cu parul roșu și lung.
Pe cele mai înalte stănci ale locului pe care îl numea acasă, Grace visa la a naviga pe mări, oceane cu ape învolburate.
Tatăl ei îi spunea mereu că fetele nu pot deveni marinari și că i s-ar încâlci părul în odgoane. Sigură pe sine, și-a tăiat părul și a început să poarte haine băiețești. Uimirea familiei sale a fost pe măsură.
Într-o zi, tatăl ei a fost de acord să o ia cu el, însă cu o singură condiție: dacă vor da de o corabie de pirați, să se ascundă în cală.
Grace nu l-a ascultat, a sărit de pe odgoane direct în spinarea unui pirat, Tactica i-a uimit pe toți, dar a salvat toți oamenii de pe barcă.
Grace a devenit ea însăși pirat peste puțin timp. Când fii i-au fost răpiți de către dușmanii englezi, în loc să-i plângă și să se supună, s-a dus în fața reginei și și-a creut fii înapoi.
Uimindu-i pe toți, Grace și regina s-au împrietenit. Regina mării i-a ajutat pe englezi să îi învinga pe spanioli.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Vă recomand din tot sufletul această carte, este una superbă. Ilustrațiile, citatele, formatul și poveștile în sine o fac să fie un volum unic, ce ar trebui să se afle în biblioteca fiecăruia.
Alte recenzii de la Elena Favilli:
