Am descoperit Roșcovanul lui Donleavy în împrejurări destul de ciudate. Nefiind o fană a genului în sine, credeam că romanul lui J.P. Donleavy va fi o (altă) lectură plicticoasă, care abundă în detalii fără sens, încercând să creioneze peisajul unei lumi care tinde spre ideal. Roșcovanul a fost, însă, o lectură surprinzător de dinamică și alertă, fără prea multe artificii literare, care a reușit să mă țină în priză de la început până la final.
I have caught my neck in a mangle and will be indisposed for eternity.
Yours in death
S.D.
Chiar simt nevoia să precizez că romanul lui Donleavy nu e pentru toată lumea. Dacă vreți o lectură morală, plină de cugetări care îndeamnă la frumos și religios, citiți Biblia. Roșcovanul e aproape un roman murdar, care promovează într-o oarecare măsură imoralitatea și faptele nejuste. Protagonistul însuși este un martor al iresponsabilității și al neglijenței, fermecând tocmai prin unicitatea în care e înfățișat. Dacă majoritatea scriitorilor își centrează atenția asupra bunului și frumosului, Donleavy face din Sebastian (roșcovanul), un anti-erou, o personalitate dură și egoistă, căreia îi sunt puse în lumină mai degrabă defectele decât calitățile.
I’m starved for love. Not ordinary love but real love. The love that’s like music or something.
Tot ce face Donleavy în Roșcovanul este să încalce reguli, dar, credeți-mă, le încalcă în cel mai frumos mod posibil. Nu am mai citit vreun roman atât de intrigant și bine scris, un roman pe care urăști că-l adori. Deși o lucrare în proză dură și neverosimilă, Roșcovanul cucerește totuși printr-un lirism simțit printre rânduri.
Acțiunea cărții m-a intrigat/cucerit/enervat/făcut să râd și să suspin. Studentul la Drept Sebastian, un tânăr irlandez cu un grad de inteligență ridicat și cu un grad de lenevie și mai ridicat, încalcă orice lege impusă de moralitate și trăiește după bunul plac. Bea, petrece, înjură, iubește (prea mult chiar), și mai dă și pe la școală, ocazional.
Take deeds
Away.
Play music
please.
Roșcovanul este un roman aproape poetic,însă fără pic de sensibilitate, o carte care nu trebuie să lipsească dintre favoritele niciunui cititor împătimit. Un roman amuzant despre un bărbat hilar, intrigant, hedonist, pervers, neglijent, care se refugiază în tot ce n-ar trebui, și care realizează, într-un final, că singura persoană care va rămâne cu tine pentru totdeauna ești tu însuți.
Alte recenzii de la J.P. Donleavy:
De fapt nu ai citit Roscovanul, ci The Ginger Man, nu? Vad ca dai citate in engleza.