La recomandarea unei prietene am început să citesc Orașul Semilunii – prima carte dintr-o nouă serie de scriitoarea americancă Sarah J Mass. Mi-a plăcut atât de mult încât am zis să încerc și alte cărți scrise de SJM. Am ales Tronul de Cleștar pentru că era o serie încheiată, așa că nu mai aveam să îndur așteptarea și suspansul unui nou volum din serie.
Cum mi s-a părut seria Tronul de Cleștar? Captivantă, multă acțiune, multe schimbări de situație si pe alocuri surprinzătoare, lecții despre prietenie, dragoste ca-n povești surprinsă într-un stil contemporan. Un coming of age fantastic veritabil sau, cum i-am spune autohton, o adevărat călătorie de inițiere a eroului, în cazul nostru o eroină.
Ce se întâmplă? Povestea o urmărește pe Celaena Sardothien, cel mai temut asasin din Rifthold, care acceptă să participe într-o competiție sângeroasă la finalul căreia și-ar câștiga libertatea, chiar și cu costul de a deveni campioana (asasina) regelui din Adarlan. Cum lucrurile nu sunt niciodată simple, evenimentele de pe parcursul competiției o împing pe Celeana să descopere forțele malefice din jurul regatului, care pun în pericol existența întregului continent. Cu o doză de aroganță și cu o mulțime de ziduri ridicate în jurul ei, Celaena pare departe de a fi persoana pe care să o ai prin preajmă, însă cu fiecare volum o vedem cum se transformă, cum devine salvarea unei lumi indiferent de sacrifici. Pe parcursul seriei, Celaena se și îndrăgostește de câteva ori, ceea ce aduce întregului univers al cărților un pic de romantism jucăuș. Deși sunt fan al spoilerelor, nu o să dezvălui mai mult, însă alesul este la fel de badass.
De ce nu? Greu. Mie îmi place foarte mult stilul SJM pentru că e ușor de citit și mă relaxează. Poate unii ar vedea cartea puțin încărcată cu nume sau poate copilărească. Însă se vede că e prima serie începută de scriitoare și poate e mai timidă, iar personajele uneori par că sar anumite trepte și devin o altă versiune într-un timp relativ scurt. De asemenea, poate că pare prea mult (7 cărți), însă nu simți că acțiunea se pierde pe parcurs.
De ce da? Pe mine m-a făcut să visez. Să îmi doresc să fiu un personaj din carte și să o ajut pe Celaena să contruiască acea altfel de lume. Cred că din fiecare ficțiune putem extrage un pic de adevăr pentru propria noastră realitate. Tronul de Cleștar mi-a reamintit că pentru visuri se luptă, iar destinul, oricat de visător ar suna, se va întampla așa cum este scris în stele. Poate dacă ne-am lăsa puțin în voia hazardului și am mai uita câteodată de planurile lui ”trebuie”, am avea și noi curajul unui visător din povești și ne-am face din realitatea cea mai tare poveste.











