Shining a fost una dintre primele cărți citite de la King, și pentru că nu mă consideram fan al lui, m-a ajutat să fac și primul pas către asta. Abandonasem înainte IT (pe care între timp am reluat-o și am devorat-o ca un hămesit de foame) și mă gândeam c-o să mai curgă multă apă pe Dunăre înainte să revin la vreo carte de ale lui. M-am înșelat amarnic căci în 2 luni am citit, nu una sau două, ci douăzeci dintre cărțile sale. Dar așa sunt femeile, nestatornice și de neînțeles și nu mai știu ce anume m-a împins de la spate de am ajuns să-mi doresc și eu nițică Strălucire.
Ce aș putea să vă mai spun eu de recunoscutul Shining. Poate să vă povestesc cum mi se ridică mie personal părul pe mâini. Nu e lectură de relaxare, asta e sigur. E un amalgam de ficțiune horror și fantasy, cu multe elemente care-ți vin peste mână a le crede, dar pe care King, prin scriitură, te convinge să le iei de bune sau de „nebune”, mai bine zis, și să ți le imaginezi cum îți pică mai bine în funcție de temeri și frici. Deși mare lucru nu se întâmplă și este destul de voluminoasă, reușește să te țină ancorat în poveste și se citește pe repede înainte. Pe scurt, e vorba despre maturizarea forțată a unui copil oarecum precoce, în condiții tragice și iesite din comun. Deși înzestrat cu daruri excepționale, ce-l ridică peste media de vârstă, este, până la urmă, un copil și află foarte brusc și mult prea devreme că părinții nu sunt supereroi și nu reușesc întotdeauna să te protejeze, oricât de tare și-ar dori și ar lupta pentru tine.
În afară personajelor reale, membrii familiei Torrance, tată, mamă și fiu, ne confruntăm cu nevoia de a privi cadrul în care se desfășoară acțiunea, și anume Hotelul Overlook, ca pe o reprezentare abstractă a răului absolut, a cărei inimă bubuie în ritmul impus de păcătosul boiler situat la subsol. Hotelul nu este chiar o locație fictivă. Există un hotel, pierdut în creierii munților, unde King a petrecut o noapte, chiar ultima noapte înainte de închiderea pentru perioada iernii, împreună cu nevasta. Se pare că au fost singurii clienți din acea noapte și senzațiile pe care scriitorul le-a experimentat au fost rețeta perfectă pentru un roman de succes.
Jack Torrance este unul dintre personajele mele preferate, iar interpretarea lui Jack Nicholson a fost magistrală. Percepțiile și reflecțiile sale, viziunea halucinantă proiectată pe fundalul influenței malefice a hotelului au fost incredibil de animate și terifiante. Promisiunile decadente, abstinența, spaima, curiozitatea, nevoia de succes, înclinația nativă către violență sunt accentuate de valul de fantome pe care hotelul le manevrează ca un adevărat maestru-păpușar.
În rest, lăsați-vă imaginația să tropăie că doar așa aveți o șansă infimă să-l prindeți pe King de la urmă.
Doctor Sleep
Am devenit fan Jack Torrance din cauza dezbaterilor lui interioare vulgare, fascinante și delicioase pentru mine, datorită umorului său negru, aproape cinic și comportamentului deviant ce oscilează de la gentleman și cadru didactic la mitocan mârlan și alcoolizat și recunosc că aveam mari așteptări la fecioru-su, la Dan, dar n-a reușit să mă impresioneze și taică-su rămâne de neegalat pentru mine. Dan seamănă mai bine cu Jack din JFK 22/11/63 decât cu cel din Shining, dacă ați citit cred că ați sesizat aceeași empatie, nevoie de a face lucrurile corect și lipsă de egoism. Deși initial, mergea pe urmele lui Jack Torrance, Dan se pocăiește repede. Punctele comune cu romanul anterior sunt darul lui Dan și alcoolul ca punct de sprijin în lupta cu fantomele ce-l bântuie. Din cauza alcoolului își pierde demnitatea, ajunge în punctul cel mai de jos al mizeriei și caracterului uman. Și abia atunci pune punct și o ia de la capăt. În timp ce strălucirea începe să se stingă odată cu înaintarea în vârstă, cealaltă manie este eradicată cu ajutorul prietenilor. Comparativ cu prima carte, ca și fir narativ, ritm și intrigă, Doctor Sleep e mult mai captivantă și mai animată decât Shining. Dar pierde mult la capitolul personaje, deoarece nici Abra, nici Dan n-au fost pe gustul meu. Mai tare mi-au plăcut personajele negative, Rose și Tata Fală, chiar dacă le place să trăiască periculos. Sau poate tocmai d-aia.
Așadar Dan, după ce trage la măsea din liceu până după vreo 30 de ani mai abitir decât tăticul, chestie pentru care nu-l pot învinui deoarece n-are viața ușoară cu toate fantomițele alea de-i zboară prin fața ochilor când îi e lumea mai dragă și după ce-a umblat creanga toată țara, găsește un loc unde oamenii îl iau de bun și îl ajută să-și bage mințile în cap. Dar fix când începe omul să-și revină și să meargă drept pe stradă apare alaiul de vrăjitoare, pardon rulotangii, cu urlete, aburi, orgii și vise de nemurire și Dan trebuie să-și depășească frica și să înceapă să-și folosească darul de dragul a doi ochi albaștri.
Recomand cu drag Shining, cu ecranizarea ei de excepție și continuarea acesteia, la fel de bună, Doctor Sleep, două dintre cărțile de top ale lui King, voluminoase, dar captivante, care vă promit o călătorie plină de suspans și adrenalină și un concediu „de vis” la un hotel faimos.
