Teribilismul literar al lui Boris Vian se dovedește, odată în plus, în romanul Smulgătorul de inimi, plin de savoarea individului care știe să persifleze canonicul șablonardist cu iz de academicianism prin intermediul unui stil care trasează brazde adânci peste zidurile nepăsării.
Oricine citește cărțile lui Boris Vian simte amprentarea realității cu vizionarismul unui etern pionier al literaturii, care a deschis nenumărate căi prin hățișul nesfârșitelor căutări ale redefinirii fără a cădea în tentația matrițării.
Fără îndoială că șerpuitorul stil scriitoricesc al copilului rebel din literatura franceză are un fundament bine înrădăcinat în colbul unei erudiții aparte, una care mușcă din alambicata filosofie a dualisticului existențialism atât de prezent în sufletele oamenilor încât a devenit un indispensabil laitmotiv fără de care omul, mândrul homo sapiens, pare că nu mai poate respira în voie.
În Smulgătorul de inimi scriitorul francez apelează la o escaomotare voită, poate chiar perfect îndreptățită, cu ajutorul căreia varsă în sufletele cititorilor finul metisaj de real și ireal care se întrepătrunde orgiastic într-un subsidiar al înfierării imundelor caractere cu întregul apanaj al unie lumi aflată într-o continuă derivă.
Societatea etalată de către Boris Vian în paginile acestei cărți se zbate sisific între idealuri și mizericordie, într-o veșnică luptă care pune față în față arhaismul și neologismul unor oameni care caută despovărarea prin împovărarea celorlalți.
Între-un răvășitor saturnianism literar care zgâlțâie tectonicul siguranței de sine al bipedului înțelept, scriitorul stropește cu aciditatea cuvintelor care mai mereu ajung fix la țintă, fără a da impresia excomunicării, ca și cum el, autorul, doar relatează întâmplările, fără șuierul axiomatic al categorisirilor și fără emiterea strangulatoarelor verdicte.
Astfel, Boris Vian lasă cititorilor o deplină libertate a comprehensibilității, precum un autograf care așterne sub pașii neosteniților călători o halucinantă înrâurire de drumuri.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Boris Vian:
