Recenzie “Sub stelele tăcute” de Laura McVeigh

Autor: Laura McVeigh
An apariție : 2018
Editura: RAO
Nr. Pagini: 288
Recenzie de Diana Daniela Macovei
Publicată la April 15, 2018
Recenzie “Sub stelele tăcute” de Laura McVeigh
5 (100%) 1 vote

E straniu să-ţi reasamblezi trecutul din bucăţi- să îl scrii ca pe un şir de impresii, evenimente, momente din bucăţi.

Sub stelele tăcute este romanul de care-ţi vei aminti cu o durere indescriptibilă în suflet. Laura McVeigh a avut grijă să transmită o poveste care să te şocheze, să te uimească, să te fascineze şi să ţi se imprime în suflet şi în minte. Numai o singură poveste a reuşit să mi se infiltreze precum un hoţ în propriile sentimente şi emoţii: Orice lucru are preţul lui de Maggie Lehrman. Însă acum, în cutia fascinaţiei dureroase s-a alăturat şi Sub stelele tăcute de Laura McVeigh.

Unele lucruri nu pot şi nu vor fi uitate. Călătoresc cu noi până la capăt.

Un miraj al însetatului bătut de soarele necruţător al deşertului, aşa este Sub stelele tăcute a Laurei McVeigh. O poveste în care păşeşti cu veselia omului ce ştie că după suferinţa îndurată are parte de o dulce pauză de respiro. Urmăreşti cu drag viaţa Afsanei şi a familiei sale. O viaţă nomadă dusă într-un tren, spre o destinaţie necunoscută familiei afgane. Fugind de atrocităţile şi schimbările negative din propria ţară, caută adăpost în altă lume, pe un alt teritoriu. Dar unde se vor opri din căutare, nu ştim nici noi, nu ştiu nici ei.

Nu înţeleg cum poţi să fii de partea care trebuie- ori de partea greşită, dar la momentul care trebuie- şi să pierzi totul oricum.

Îi cunoaştem pe fraţii mai mari ai Afsanei: Omar, Ara şi Javad. Le observăm obiceiurile şi personalităţile ghidaţi la fiecare pas de Afsana, viitoare doctoriţă, cercetător sau arhitect. Un vis ce se va împlini dacă şi când vor ajunge la destinaţia ce le va opri ascensiunea nomadă. Orbităm în jurul fraţilor mai mici ai Afsanei: Arsalan cel mic şi Sitara. Îi urmărim cu un zâmbet pe buze jucându-se şi întrecându-se în atragerea atenţiei, tipică naivităţii copiilor şi dorinţei de a fi în centrul atenţiei. În jurul lor, supraveghează Dil şi Azita pe care Afsana ni-i prezintă drept Baba şi Madar, tata şi mama. Părinţi ocrotitori ce şi-au smuls rădăcinile pentru a-şi purta copii spre un loc sigur.

Tolstoi are dreptate în legătură cu familiile nefericite. Dar suntem nefericiţi? Uneori. Alteori, când suntem toţi laolaltă, simt că suntem cea mai fericită familie. Este doar din pricina acestei călătorii cu trenul. Mă ajunge din urmă, pe toţi ne ajunge. Vreau doar să se termine. Simt că am fugit şi că fugim mereu.

Afsana îşi  ia rol de narator ţinându-ne la curent cu prezentul vieţii de nomad şi făcându-ne cunoştinţă cu trecutul ce i-a fugărit din minunata casă albastră. Ne lăsăm legănaţi de dulcea voce a Afsanei, realizând mult prea târziu prăpastia ce ne aşteaptă la orizont. Astfel, vom aluneca într-o dramă ce ne va curma brusc leagănul suav al amintirilor, făcându-ne să ne întrebăm unde anume, pe parcurs, ne-am rătăcit.

Îți place cartea până acum? Vezi și lista cărților scrise de Laura McVeigh.

E ciudat ce fel de lucruri pot deveni acasă după o vreme şi cum ajungi să uiţi.

Sub stelele tăcute este o poveste tulburătoare cu nuanţe de dulce-amărui ce-ţi vor purta paşii într-o altă realitate. Te vei trezi, la un moment dat, că te-ai lăsat dus de nas de un miraj. Îţi vei opri brusc paşii, întrebându-te cum şi unde ţi-a scăpat povestea. Te vei hotărî, ca la finalul călătoriei, să te reîntorci la punctul de plecare. Vei vrea să revii, să pleci în căutarea acelui ceva ce te-a avertizat şi pe care tu, purtat de vocea şi de trecutul fascinant al Afsanei, l-ai ignorat.

Nu poţi îndrepta greşelile din trecut. Trăieşti cu ele, le îngropi adânc sperând că se vor pierde pentru totdeauna, dar evident că rămân acolo. Mai devreme sau mai târziu, revin la suprafaţă.

Laura McVeigh creionează o poveste complexă, unică, cu un rol tulburător, ce te va marca, ţi se va imprima în memorie drept o realitate pe care vei vrea să o negi, pe parcursul căreia vei căuta indicii care să-ţi demonstreze că de fapt, prima parte a cărţii este adevărul, iar finalul este fata Morgana. Sub stelele tăcute este cartea fascinaţiei, a emoţiilor, a speranţei, a trecutului reînviat, a durerii şi a suferinţei, mirajul unei realităţi mult dorite. O carte emoţionantă despre diferenţa dintre a-ţi dori şi a primi. O altfel de poveste pentru suflete, un altfel roman pentru simţuri şi sentimente.

Suntem experţi în război, în luptă, în distrugerea a tot ceea ce este preţios. Nu sugerez că suntem experţi mondiali în război. Sunt sigură că există alte ţări, naţiuni, popoare care să ia acest premiu. Dacă staţi şi vă gândiţi, cele mai multe naţiuni par angajate într-un flux şi reflux constant de lupte şi bătălii, în interiorul frontierelor, în afara graniţelor, de parcă ar căuta veşnic ceva. Nu ar fi suficient să fim fericiţi? În mod clar, nu. Nu am timp de război şi nici nu am timp pentru cei care îl poartă, pentru cei care distrug tot ce e bun, tot ce e corect. Cu toate acestea, aş lupta până la moarte pentru a-i proteja pe cei pe care îi iubesc. Poate că nu este nicio diferenţă între una şi alta.

Acest roman impresionant de frumos ce-ţi lasă un gust dulce-amărui al unei vieţi înfrumuseţate artificial este disponibil pe site-ul Editurii Rao şi în librăriile partenere.

E greu să alegi ce rămâne şi ce nu atunci când îţi laşi în urmă vechea viaţă şi tot ce ai cunoscut. E greu de ştiut ce îţi va fi cel mai de folos atunci când nu înţelegi unde mergi şi de ce.

Aspecte Pozitive:

Complexă, fascinantă, emoţionantă, dureroasă.

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
BOOKNATION.RO ÎȚI FACE PLINUL DE CĂRȚI!
Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

Iubim comentariile tale :)