„«Dumnezeu nu are gumă la creion», spune un proverb al populaţiei creole din Antilele franceze. Şi, oare, câte popoare din lumea asta nu cred la fel? Ce este scris rămâne scris şi asta nu se iartă, asta ne spune proverbul. Dar la noi, românii, Dumnezeu a avut gumă la creion. Şi parcă a şters mai mult decât a scris. Dumnezeul nostru este Dumnezeul iertării absolute. De aici ne tragem firea. Dar şi forţa dăinuirii noastre ca neam.”. Acesta este unul din paragrafele care mi-au stârnit interesul în mod deosebit. Cu toate acestea, nu pot să spun că „Suflet românesc” este o carte care mă marchează.
„Suflet românesc” este o carte care încearcă să surprindă esenţa poporului român prin intermediul unor întâmplări provenite din experienţele personale ale naratorului. Firul acţiunii ne plimbă din prezent, în trecut, şi înapoi. Volumul este un amalgam de istorioare prin intermediul cărora se pot extrage importante trăsături de caracter ale poporului român. Trăsăturile sunt atât pozitive ( milostenie, credinţă), cât şi negative ( rigiditate, minciună, ignoranţă, ridicol).
Chiar dacă nu pot să mă declar o fană convinsă, există aspecte mi-au plăcut la această carte. „Suflet românesc” este uşor de citit, are capitole scurte, aşadar este uşor de parcurs. Volumul este presărat cu umor, dar şi cu ironie. Pentru mine această carte a fost un companion plăcut în călătoriile cu trenul sau în autobuz.
Pe de altă parte, am identificat cu uşurinţă şi aspecte care mă vor opri de la a citi această carte a doua oară. Capitolele nu mi-au reţinut interesul până la capăt, chiar dacă sunt scurte şi uşor de înţeles. În plus, cred că este o carte adresată mai degrabă persoanelor născute înainte de revoluţia din 1989, persoane care au trăit o bună parte a vieţii în regimul comunist. Eu nu mă regăsesc în această categorie de public ţintă, astfel că volumul „Suflet românesc” nu m-a impresionat în mod particular.
„Suflet românesc” a fost publicată în anul 2013 la Bucureşti. Dan Puric este actor, eseist, regizor de teatru şi autor. Pe lângă volumul „Suflet românesc”, acesta a mai scris cărţile: „Cine suntem”, „Omul frumos” şi „Fii demn!”.







Spuneti:
„În plus, cred că este o carte adresată mai degrabă persoanelor născute înainte de revoluţia din 1989, persoane care au trăit o bună parte a vieţii în regimul comunist.”
Intrebare: Puteti sa detaliati din ce motive credeti acest lucru? Va multumesc!
Cred că acest volum este adresat persoanelor care au experientat în mod direct viaţa în timpul regimului comunist pentru că există pasaje care se referă la tinereţile naratorului şi la experienţele sale din acea perioadă, dacă mai ţin bine minte.
Personal, ştiu despre regimul comunist doar din auzite şi din citite, drept pentru care această carte nu mi-a stârnit emoţii vii, cum poate ar fi făcut-o în cazul unei persoane pentru care fostul regim comunist nu este doar un produs al imaginaţiei. 🙂
Vă mulţumesc pentru întrebare şi sper că răspunsul meu vă este de folos!