După ce am terminat de citit „Cel care mă aşteaptă”, prima carte publicată de autoarea de origine iraniană – Parinoush Saniee, dar şi una dintre cele mai cumpărate cărţi ale anului 2014, am vrut să caut şi alte opere scrise de acest autor. Am fost fascinată de stilul ei de scris şi de poveştile cutremurătoare pe care le oferă lumii întregi. Astfel, am găsit „Tatăl celuilalt copil”, a doua carte scrisă de această talentată scriitoare.
Printre paginile acestui roman am găsit acelaşi stil inconfundabil al autoarei şi acelaşi tip de poveste care îţi intră în suflet şi schimbă ceva în tine.
„Tatăl celuilalt copil” este un roman care vorbeşte despre cum grijile părinţilor pentru bunăstarea materială şi sacrificiile făcute în acest sens îi pot îndepărta pe aceştia de copii.
Volumul recenzat spune povestea lui Shahab, un copil dintr-o familie iraniană din clasa de mijloc, despre care toţi credeau că e mut, doar pentru că nu vorbea. Pe măsură ce lecturăm aflăm că de fapt acestuia îi era frică să vorbească şi că era un copil perfect normal, deşi toţi îl considerau bolnav mintal. Propriul său tată îl consideră o ruşine pentru familie, refuză să îi acorde atenţie şi timp, făcând discriminări vizibile între el şi ceilalţi doi copii. În urma acestor fapte, Shahab îşi va forma convingerea că a eşuat în a-şi împlini datoria filială şi va ajunge să creadă că nu este fiul tatălui său. Romanul se desfăşoară alternativ pe două planuri. Capitolele în care Shahab îşi spune povestea se împletesc cu cele în care mama lui îşi expune propria viziunea asupra situaţiei fiului ei.
Recomand acest roman tuturor celor care îşi doresc să petreacă timp în compania unei cărţi care chiar are un mesaj important de transmis, şi anume: „să te arăţi preocupat nu înseamnă să fii mâhnit ori să descoperi lipsuri şi ciudăţenii pe care vrei cu orice preţ să le repari, ci să arăţi încredere şi să te porţi cu înţelegere. Cu iubire. Ceva atât de simplu şi de fragil…”.