Ultima oprire, Rusia e o carte de care m-am apropiat cu o oarecare reticenţă. De ce? Pentru că nu sunt un fan al literaturii ruse: în afară de Anna Karenina nimic nu m-a mai captivat. Totuşi, acest roman de dimensiuni reduse semnat de Natalia Kliuceariova, are ceva aparte, ceva ce care m-a făcut să îl citesc până la capăt.
Ultima oprire, Rusia ne oferă o imagine diferită a acestei ţări – una lipsită de grandoare şi glorie. Astfel, Rusia zugrăvită de Natalia Kliuceariova este murdară şi plină de personaje suferinde, murdare. Prin urmare, faptul că romanul a fost catalogat de criticii ruşi drept o „farsă şi o enciclopedie a vieţii în Rusia” nu este o surpriză.
Iniţial, ai impresia că nu o să ţii pasul cu ea: capitolele sunt întortocheate, iar ordinea cronologică nu este respectată. Însă, pe măsură ce te afunzi în lectură devii tot mai captivat. Încercând să fugă de trecut şi de golul lăsat de dragostea sa pentru Iasia, Nikita, personajul principal, porneşte într-o călătorie cu trenul.
Pe parcursul călătoriei sale, tânărul se întâlneşte cu personaje cel puţin pitoreşti: o actriţă de filme pentru adulţi care scrie poezii revoluţionare, un disident aflat în slujba serviciilor de securitate care traduce din filosoful neomarxist Slavoj Zizek, un muncitor care așteaptă în zadar un ajutor uimit de faptul că statul la abandonat, şi câte şi mai câte. Astfel, Nikita realizează că Rusia sa, este la fle cu a celorlalţi: o ţară măcinată de diverse probleme, ideologii, etc. Însă, până la urmă aceasta este Rusia reală, cea a secolului 21.
Rezumând ce am scris mai sus, Ultima oprire, Rusia, e o carte interesantă, captivantă – o imagine nefardată şi şocant de reală a Rusei contemporane!
Dacă iniţial am avut reticenţe, după cum am spus, la final mi-a părut rău că acest roman a fost atât de scurt. Îl recomand tuturor celor dornici să înceapă anul cu o lectură interesantă!
Alte recenzii de la Natalia Kliuceariova :
